Artoxan comprimate filmate 20 mg N10

1. Ce este Artoxan

 Artoxan conţine ca substanţă activă tenoxicam. Acesta aparţine grupului de medicamente numite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

2. Pentru ce se utilizează Artoxan

 Artoxan este util în tratamentul:
• boli inflamatorii și degenerative ale sistemului musculo-scheletic asociate cu sindromul durerii (terapie simptomatică):
- artrita reumatoidă;
- exacerbarea osteoartrozei (tratament pe termen scurt);
- spondilită anchilopoietică;
- reumatism extraarticular (tendinită, bursite, periartrita articulației umarului sau șoldului);
- exacerbarea gutei;
• sindromul durerii postoperatorii;
• dismenoree primară.

3. Contraindicații

NU luaţi Artoxan:
− dacă sunteţi alergic la tenoxicam sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
− dacă aţi avut respiraţie şuierătoare (astm bronşic), febra fânului, orice umflături la nivelul gurii sau buzelor (edem angioneurotic) sau eritem cutanat (urticarie), după ce aţi luat acid acetilsalicilic (aspirină) sau alte medicamente antiinflamatoarea nestiroidiene;
− dacă aveţi sau aţi avut boli de stomac sau intestin, de exemplu ulcer peptic, sângerare la nivelul stomacului sau inflamaţie severă a mucoasei stomacului;
− dacă aveți boli ereditare rare, cum ar fi intoleranță la galactoză (galactozemia), deficit de lactază sau malabsorbție la glucoză-galactoză;
− dacă aveţi o boală severă de inimă, rinichi sau ficat;
− dacă sunteţi în ultimele 3 luni de sarcină.
Atenţionări şi precauţii
Dacă aveţi probleme cu inima, aţi avut accident vascular cerebral sau aveţi factori de risc pentru acest tip de afecţiuni (fumaţi, aveţi diabet zaharat, aveţi cantităţi mari de grăsimi în sânge sau aveţi tensiunea arterială crescută), trebuie să discutaţi înaintea începerii tratamentului cu medicul dumneavoastră. Verificaţi împreună cu medicul sau farmacistul dumneavoastră înainte de a lua Artoxan, dacă vreuna dintre următoarele sunt valabile în cazul dumneavoastră:
− dacă aţi avut vreo inflamaţie a stomacului (gastrită) sau afecţiuni ce determină inflamaţia intestinului;
− dacă aveţi volumul sângelui scăzut (cauzat de o sângerare);
− dacă aveţi boli de inimă, ficat sau rinichi;
− dacă aveţi tensiune crescută (hipertensiune arterială);
− aveţi sau aţi avut astm bronșic (respiraţie şuierătoare);
− dacă aveţi probleme de coagulare a sângelui;
− sunteţi o persoană vârstnică;
Dacă în timpul tratamentului cu Artoxan apar tulburări ale vederii se recomandă să efectuați un examen oftalmologic.
La administrarea de Artoxan au fost raportate erupții cutanate (sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) care pot pune viața în pericol, iniţial sub forma de înroşire progresivă a pielii deseori cu băşicuţe sau a apariţiei pe corp de pete circulare cu vezicule centrale. Dacă concentrațiile plasmatice de albumină scad semnificativ (de exemplu în sindromul nefrotic) sau cresc cocentrațiile de bilirubină în timpul tratamentului cu Artoxan, medicul dumneavoastră va trebui să monitorizeze evoluţia stării dumneavoastră pe durata tratamentului.
Artoxan poate masca simptomele unei infecţii. Dacă aveţi impresia că aţi putea avea o infecţie, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Administrarea tenoxicamului poate să afecteze fertilitatea femeilor şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână gravide.
Dacă oricare din cele de mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră, sau dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua Artoxan.

4. Artoxan cu alte medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.
În special, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi:
− Alte AINS, cum ar fi aspirina, ibuprofenul sau diclofenacul.
− Medicamente care stopează coagularea sângelui cum ar fi warfarina, phenprocoumon sau heparina, sau antiagregante plachetare cum ar fi aspirina în doze mici.
− Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – medicamente folosite pentru tratarea depresiei precum: fluoxetină, paroxetină, citalopram, fluvoxamină.
− Medicamente pentru diabet cum ar fi glibornurida, glibenclamidă și tolbutamida.
− Un glicozid cardiac (pentru probleme cu inima), cum ar fi digoxina.
− Un inhibitor al enzimei de conversie al angiotensinei (IECA) sau oricare alt medicament pentru tensiune arterială crescută cum ar fi cilazapril, enalapril sau propranolol.
− Un diuretic (medicament folosit pentru eliminarea apei în exces din organism) împotriva tensiunii arteriale crescute, cum este furosemidul.
− Medicamente cu potential toxic pentru rinichi (nefrotoxice).
− Litiu (pentru probleme de sănătate mentală).
− Antiacide (folosite pentru tratarea unor probleme cu digestia şi stomacul).
− Metotrexat (utilizat pentru a trata probleme de piele, artrite sau cancere).
− Colestiramina (folosit pentru scăderea colesterolului sau tratarea diareei).
− Ciclosporina (recomandate la pacienţii care au primit un transplant de organ).
− Probenicid (folosit pentru reducerea concentrației de acid uric sau în tratamentul gutei).

5. Doze și mod de administrare

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a prescris medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi
Doza recomandată este de 20 mg tenoxicam (1 comprimat) o dată pe zi (de preferință la aceeași oră a zilei).
În exacerbarea osteoartrozei, durata tratamentului nu trebuie să depășească 15 zile. În exacerbarea gutei, doza recomandată este de 20 mg tenoxicam (1 comprimat) 1 dată pe zi; durata tratamentului este de 7 zile.
În cazul sindromul durerii postoperatorii, doza recomandată este de 40 mg tenoxicam (2 comprimate) 1 dată pe zi; durata tratamentului nu trebuie să depășească 5 zile.
În dismenoreea primară, doza recomandată este de 20 mg tenoxicam (1 comprimat) 1 dată pe zi; Durata tratamentului este de 2 zile, dacă este necesar, poate fi prelungită cu 1-3 zile.
Copii şi adolescenţi
Artoxan nu este recomandat pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va decide doza dumneavoastră. Doza dumneavoastră va fi mai mică decât doza normală prescrisă pentru alți adulți.și cât de des. Doza pe care o luați va depinde de ce boală sunteți tratat. În timp ce luați Artoxan, medicul dumneavoastră poate dori să vă consulte pentru a verifica dacă doza dumneavoastră este bine adaptată și dacă există posibile efecte secundare. Acest lucru este important mai ales dacă sunteți în vârstă. Riscul este mai probabil în caz de doze mari si
tratament prelungit. Nu depășiți doza și durata tratamentului recomandat.
Dacă sunteți în vârstă, atât pentru terapia de lungă durată, cât și pentru tratamentul de scurtă durată, se recomandă tenoxicamul în doză de 10 mg.
Insuficiență renală și hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatica sau renală.
Dacă luaţi mai mult Artoxan decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate de Artoxan decât trebuie, anunţaţi un medic sau mergeţi imediat la un spital. Luaţi cu dumneavoastră şi cutia medicamentului.
Supradozajul cu AINS la pacienți este adesea asimptomatică. Ca simptome ale supradozajului pot apărea tulburări ale sistemului nervos central sau ale tractului gastrointestinal.
Este posibil să apară sângerări gastrointestinale. În cazuri rare, după administrarea medicamentului în doze mari, pot apărea convulsii, insuficiență renală acută, comă, stop respirator și stop cardiac. Este
posibil dezvoltarea insuficienței hepatice, hipoprotrombinemiei și acidozei metabolice.
Dacă uitaţi să luaţi Artoxan
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, omiteţi doza uitată. Apoi luaţi doza următoare în mod normal. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

6. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacțiile adverse sunt enumerate în conformitate cu clasele de sisteme și organe, conform terminologiei și frecvenței MedDRA și divizate în următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (de la ≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente ( de la ≥1/1000 pînă la ≤1/100), rare (de la
≥1/10000 pînă la ≤1/1000), foarte rare (≤1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată în baza datelor disponibile).
Frecvente (observate de la 1 până la 10 din 100 pacienţi):
− anorexie (lipsa poftei de mâncare);
− ameţeală, dureri de cap;
− durere epigastrică şi abdominală, dispepsie, greaţă;
− hemoragie gastrointestinală, perforaţie gastrointestinală, ulcer, uneori fatal, în special la vârstnici;
− vărsături cu sânge, scaun cu sânge, constipaţie, diaree, afte bucale, gură uscată, inflamația mucoasei tractului intestinal, boala Crohn.
Mai puţin frecvente (observate de la 1 până la 10 din 1000 pacienţi):
− vertij;
− palpitaţii;
− hemoragie gastrointestinală (inclusiv hematemază și milenă)și , perforaţie gastrointestinală, ulcer gastrointestinal, constipaţie, diaree, ulceraţii ale gurii, gastrite, gură uscată.
− enzimele ficatului crescute;
− prurit, eritem, exantem, hiperemie cutanată;
− creşterea nivelului sanguin al ureei sau a creatininei;
− fatigabilitate, edem;
Rare (observate de la 1 până la 10 din 10000 pacienţi):
− tulburări ale somnului;
Foarte rare (observate la 1 din 10000 pacienţi):
- pancreatită.
- reacţii adverse cutanate (sindrom Stevens-Johnson), necroliză epidermică toxică.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată în baza datelor disponibile):
− anemie, lipsa unor leucocite în sânge, scăderea numărului de leucocite, scăderea numărului de trombocite;
− reacţii de hipersensibilitate cum ar fi dificultăți în respirație, astm, umflare spontană a gâtului dumneavoastră, feţei, mâinilor sau picioarelor, senzaţie de constricţie în piept, erupţii tranzitorii pe piele, apariţia de vezicule sau mâncărime;
− confuzie, halucinație;
− parestezii, somnolență;
− tulburări de vedere;
− insuficienţă cardiacă;
− hipertensiune, inflamația vaselor de sânge;
− hepatite;
− perforație gastro-intestinală exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn, flatulență;
− hepatite;
− reacții de fotosensibilitate;
− infertilitate la femei;

Nu a fost demonstrat faptul că tenoxicam conduce la creşterea evenimentelor trombotice cum ar fi infarctul de miocard, dar există insuficiente date pentru a exclude un astfel de risc la administrarea
tenoxicam. Edemul, hipertensiunea şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS. Au fost raportate cazuri izolate de infertilitate la femei la care s-au administrat medicamente
antiinflamatoare, incluzând și tenoxicam.

7. Condiții de păstrare

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister. Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.