Biseptrim 480mg comprimate N10x2

1. Ce este Biseptrim 

Biseptrim este un medicament din grupa terapeutică – Antibacteriene de uz sistemic. Combinații de sulfamide cu trimetoprim.

2. Pentru ce se utilizează Biseptrim

 Acest medicament este utilizat în afecţiunile provocate de microorganisme sensibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare şi organelor ORL: bronşită acută şi cronică, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carinii), boala bronşiectazică, abces pulmonar,
faringită, sinuzită, otita medie la copii;
- infecţii urogenitale: cistită acută şi cronică, pielonefrită, prostatită, uretrită;
- infecţii gastrointestinale: febră tifoidă şi paratifoidă, dizenterie, salmoneloză, adjuvant în tratamentul holerei;
- infecţii osoase: osteomielită;
- alte infecţii: bruceloză, nocardioză.
Se recomandă efectuarea antibioticogramei, mai ales în cazul infecţiilor urinare, înainte de iniţierea tratamentului.

3. Contraindicații

Nu luați Biseptrim:
- Dacă sunteţi alergic la substanțele active (sulfametoxazol sau trimetoprim), inclusiv derivaţii de sulfonamide, antidiabetice derivaţi de sulfoniluree şi diuretice tiazide sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament;
- Dacă aveţi hepatită acută, tulburări severe ale funcţiei hepatice, porfirie hepatică acută.
- Dacă aveţi afecţiuni hematologice și hematopoietice, anemie cu deficienţă de acid folic, deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază.
- Dacă aveţi insuficienţa renală cu clearance-ul creatininei sub 15 ml/min (cu excepţia faptului dacă sunteți hemodializat).
- Dacă sunteţi gravidă, planificaţi sarcina sau alăptaţi la sân.
- La copii cu vârsta sub 6 ani.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luați Biseptrim, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:
Pacienţilor cu dereglarea funcţiilor renale cu clearance-ul creatininei 15-25 ml/min intern se indică în doze medii timp de 3 zile, ulterior – 50% din doza medie nictemerală; când indicele clearance-ului creatininei e mai puţin de 15 ml/min se foloseşte ½ din doza medie numai pe fundalul hemodializei.
Cu precauţie se indică în insuficienţa posibilă a acidului folic (inclusiv la vârstnici, bolnavilor cu alcoolism cronic, în sindromul de malabsorbţie – în aceste cazuri, dacă greutatea corpului este scăzută, se indică administrarea suplimentară a folatului), în caz de anamneză alergologică agravată, astm bronşic, dereglări ale funcţiilor ficatului şi glandei tiroide.
La apariţia erupţiilor, tusei, artralgiei şi altor simptome se sistează administrarea. În tratamentul de durată se impune necesitatea unui examen hematologic (inhibiţia măduvei osoase), în special la copii şi
bătrâni. La apariţia anemiei se recomandă folinat de calciu 3-6 mg i.m. timp de 5-7 zile.
Pentru preîntâmpinarea cristaluriei se recomandă băuturi alcaline abundente (2-3 l de lichid pe zi).
Se recomandă de evitat expunerea la razele solare şi UV.
Nu se recomandă administrarea în tonsilite şi faringite, cauzate de streptococul hemolitic A din cauza rezistenţei răspândite a tulpinilor.
Dacă prezentați o agravare neașteptată a tusei și dificultăți la respirație adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Limfohistiocitoză hemofagocitară
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții imunologice excesive, din cauza unei activări disfuncționale a globulelor albe din sânge, care duce la inflamații (limfohistiocitoză hemofagocitară), care pot pune viața în pericol dacă nu sunt diagnosticate și tratate la timp. Dacă simultan cu tratamentul sau cu o ușoară întârziere prezentați mai multe simptome, cum ar fi febră, umflare a ganglionilor limfatici, senzație de slăbiciune, stare de confuzie, dificultăți la respirație, vânătăi sau erupții pe piele, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea Biseptrim nu este recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani.

4. Biseptrim cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aţi luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente.
Biseptrim poate afecta modul în care acționează alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acționează Biseptrim.
Spuneți medicului dumnevoastră sau farmacistului dacă utilizați următoarele medicamente:
 Antiinflamatoarele nesteroidiene (cresc efectele terapeutice şi adverse)
 Remediile antidiabetice (derivaţii sulfonilureei). Deplasează din legătura cu proteinele plasmatice şi cresc concentraţia lor în sânge;
 Fenitoina (utilizat în tratamentul epilepsiei). Timpul de înjumătăţire al fenitoinei poate creşte cu 39% în timp ce clearance-ul metabolic poate să se reducă cu 27%. Acest lucru poate conduce la dezvoltarea efectelor toxice ale fenitoinei. La administrarea concomitentă a acestor preparate se recomandă supraveghere clinică minuţioasă cu determinarea frecventă a nivelului plasmatic al fenitoinei;
 Anticoagulante indirecte (medicamente utilizate pentru subțierea sîngelui). Cresc efectele terapeutice şi adverse;
 Diuretice tiazide (medicamente care elimină apa). Cresc efectele terapeutice şi adverse;
 Barbituricele (deplasează din legătura cu proteinele plasmatice şi cresc concentraţia lor în sânge);
 Benzocaina şi procaina (scad efectele terapeutice deoarece în rezultatul hidrolizării lor se formează acid paraaminobenzoic);
 Hexametilentetramina (urotropina), acidul ascorbic (măresc cristaluria, cauzează acidularea urinei);
 Warfarina (măreşte acţiunea);
 Contraceptive orale (scade eficacitatea prin inhibarea microflorei intestinale şi reducerea circulaţiei hepato-intestinală a compuşilor hormonali);
 Pirimetamina (utilizată în prevenirea și tratamentul malariei și tratamentul diareei) în doză mai mare de 25 mg/săpt. (crește riscul anemiei megaloblastice);
 Metotrexat (medicament utilizat în tratamentul cancerului, artritei reumatoide sau psoriazisului).
Sulfonamidele cresc concentraţia plasmatică a metotrexatului liber, cu creşterea posibilă ariscului de toxicitate a metotrexatului la administrarea concomitentă a acestor preparate.
Acest efect, posibil, este legat de deplasarea metotrexatului de pe proteinele plasmatice şi scăderea eliminării lui prin canalicule renale. Aceasta creşte riscul dezvoltării efectelor toxice a metotrexatului (clinic se manifestă ca tulburări hematopoietice). Cu scopul reducerii reacţiilor adverse hematopoietice, poate fi benefică administrarea de acid folic.

5. Doze și mod de administrare

Luați întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi și adolescenți cu vîrsta peste 12 ani
Câte 1-2 comprimate (480 mg) de 2 ori pe zi, în funcţie de gravitatea bolii (dimineaţa şi seara), în infecţiile grave câte 3 comprimate (480 mg) de 2 ori pe zi.
În tratamentul de durată doza se micşorează până la 1 comprimat (480 mg) de 2 ori pe zi.
Pneumonia produsă de Pneumocystis carinii la adulţi şi copii: dacă infecţia este dovedită, doza recomandată este de 90-120 mg/kg/24 ore, divizată în doze la fiecare 6 ore, timp de 14-21 zile.
Tratamentul infecţiilor acute se prelungeşte până la dispariţia simptomelor clinice şi următoarele 2 zile, durata medie – nu mai puţin de 5 zile; durata tratamentului în infecţiile căilor urinare, acutizarea
bronşitei cronice, otită medie acută – 10-14 zile; dizenterie, diareea călătorilor – 5 zile; infecţii necomplicate ale căilor urinare – 1-3 zile; bruceloză acută 3-4 săptămâni; febră tifoidă şi paratifoidă – 1-3 luni.
Copii cu vîrsta de 6-12 ani
Câte 1 comprimat (480 mg) de 2 ori pe zi.
Copiilor cu vîrsta sub 6 ani se recomandă administrarea preparatului în formă farmaceutică șimconcentrația corespunzătoare vîrstei.
Dacă luați mai mult Biseptrim decât trebuie
Dacă aţi luat mai mult Biseptrim decât doza recomandată, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
În caz de supradozaj cu sulfonamide este posibil să apară următoarele simptome: pierderea poftei de mâncare, colici intestinale, greață, vărsături, diaree, ameţeli, dureri de cap, somnolenţă, pierderea
cunoştinţei. Poate să se înregistreze febră, hematurie (sânge în urină), cristalurie (cristale în urină).Ulterior pot interveni suprimarea funcției măduvei osoase, icter (îngălbenirea sclerei ochilormși/sau a pielii), scăderea cantității de urină, urina închisă la culoare și starea de comă.
În caz de supradozaj acut cu trimetoprim pot apărea greaţă, vomă, amețeli, dureri de cap, depresie, confuzie mintală, suprimarea funcției măduvei osoase.
În caz de supradozaj recent se recomandă efectuarea lavajului gastric, provocarea vărsăturilor, forţarea diurezei (eliminării de urină), iar în cazul tulburărilor sângelui sau icterului - instituirea tratamentului specific.
Supradozajul cronic poate provoca deprimarea funcţiei hematopoetice medulare, manifestată prin scăderea anormală a numărului trombocitelor din sânge (trombocitopenie), scăderea anormală a numărului leucocitelor din sânge (leucopenie) sau printr-o tulburare hematologică datorată lipsei de acid folic din organism.
Dacă uitaţi să luați Biseptrim
Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luați Biseptrim
Nu întrerupeţi brusc tratamentul cu Biseptrim. Dacă încetați sa luați Biseptrim prea devreme, infecția dumneavoastră poate reveni. Luați Biseptrim întreaga perioadă a tratamentului stabilită de medicul
dumneavoastră, chiar și atunci când începeți să vă simțiți mai bine.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

6. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Frecvente (apar la 1 până la 10 din 100 de utilizatori):
- candidoză (infecție fungică care se poate dezvolta în gură sau vagin);
- leucopenie (la pacienţii cu SIDA/infectaţi cu HIV după administrarea unor doze mari);
- hiperkaliemie;
- cefalee;
- pancreatită (la pacienţii imunocompromişi);
- creşterea transaminazelor (la pacienţii cu SIDA/infectaţi cu HIV după administrarea unor doze mari);
- febră, erupţii cutanate tranzitorii, afecţiuni cutanate şi hipertermie (la pacienţii cu SIDA/infectaţi cu HIV după administrarea unor doze mari);
- rabdomioliză (la pacienţii cu SIDA/infectaţi cu HIV în cazul asocierii cu alte medicamente care favorizează aceste reacţii adverse);
- reacţii severe de hipersensibilitate (uneori au fost raportate în cazul reexpunerii la asocierea sulfametoxazol/trimetoprim după un interval de câteva zile), erupţii cutanate tranzitorii, febră, neutropenie, trombocitopenie, creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, hiperkaliemie, hiponatremie.
Rare (apar la 1 până la 10 din 10000 de utilizatori):
- leucopenie, neutropenie, trombocitopenie, aplazie medulară, anemie hemolitică (provocate probabil printr-un mecanism imunoalergic);
- neuropatie periferică, parestezii;
- hepatită colestatică, creşterea transaminazelor şi bilirubinemiei;
- artralgii, mialgii, rabdomioliză;
- insuficienţă renală (prin nefropatie interstiţială).
Foarte rare (care apar la mai puţin de 1 din 10000 utilizatori):
- agranulocitoză, anemie megaloblastică, pancitopenie, methemoglobinemie, eozinofilie, purpură;
- simptome asemănătoare cu boala serului, reacţii anafilactice, miocardită alergică, edem angioneurotic, febră medicamentoasă, vasculită alergică asemănătoare cu purpura Henoch-Schonlein, periarterită nodoasă, lupus eritematos sistemic;
- hiponatremie, acidoză metabolică, hipoglicemie (a fost semnalată uneori la pacienţi nediabetici);
- depresie, halucinaţii;
- meningită aseptică, ataxie, convulsii, neuropatie periferică, vertij, ameţeli, tinitus, tremor şi convulsii;
- tuse, dispnee, infiltrate pulmonare care pot fi indicatorii unei reacţii de hipersensibilitate respiratorie care poate fi foarte rar letală;
- fenomene de intoleranţă digestivă-anorexie, greaţă, vărsături, epigastralgii, diaree, colită pseudomembranoasă;
- eritem polimorf, dermatită exfoliativă, erupţii de tip medicamentos, sindrom Stevens - Jonhnson, sindrom Lyell (necroliză epidermică toxică).

7. Condiții de păstrare

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină și umiditate. Nu luați acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister sau pe cutie după “Exp.:” Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.