Enalapril, 10mg comprimate, Lekpharm N10x3

1. Ce este Enalapril

Enalapril conţine ca substanţă activă maleat de enalapril. Acesta aparţine unui grup de medicamente denumite „inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei” şi acţionează prin lărgirea vaselor de sânge, uşurând astfel munca inimii.

2. Pentru ce se utilizează Enalapril 

Medicul dumneavoastră v-a prescris Enalapril pentru unul din următoarele motive:
- aveţi tensiune arterială crescută;
- aveţi o afecţiune la nivelul inimii denumită „insuficienţă cardiacă”. Acest lucru înseamnă că inima nu lucrează cum ar trebui, ducând la apariţia oboselii după activităţi fizice uşoare, lipsă de aer şi umflarea picioarelor şi a gleznelor;
- la mulţi pacienţi cu afectarea muşchiului inimii, dar care nu au simptome, Enalapril poate ajuta la prevenirea apariţiei simptomelor de insuficienţă cardiacă.

3. Contraindicații

Nu utilizaţi Enalapril :
- dacă sunteţi alergic la enalapril, la alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau la oricare
dintre celelalte componente ale acestui medicament;
- dacă aveţi sau aţi avut o afecţiune cunoscută sub numele de angioedem (cu simptome precum mâncărimi, urticarie, respiraţie şuierătoare şi umflarea mâinilor, a gâtului, a limbii, a buzelor, a feţei sau a pleoapelor), care a apărut în timpul unui tratament anterior cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau  independent de acesta;
- în cazul în care aveţi mai mult de trei luni de sarcină;
- dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată şi urmaţi tratament cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, înainte de a lua Enalapril LPH.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Enalapril , adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:
 dacă urmaţi o dietă cu restricţie la sare;
 dacă luaţi diuretice (medicamente care elimină apa din organism);
 dacă sunteţi supus hemodializei;
 dacă urmează să vi se administreze un tratament numit afereză LDL pentru îndepărtarea colesterolului din sânge cu ajutorul unui aparat;
 dacă urmează să vi se efectueze un tratament de desensibilizare din cauza unei alergii la înţepăturile de albine sau viespi;
 dacă aţi avut recent vărsături excesive şi diaree;
 dacă suferiţi de boli ale ficatului;
 dacă aveţi afecţiuni la nivelul rinichilor, inclusiv îngustări ale arterelor renale, sau aţi suferit recent un transplant renal;
 aveţi insuficienţă cardiacă severă (inima nu mai lucrează cum ar trebui) sau valori scăzute ale tensiunii arteriale;
 aveţi o valvă a inimii îngustată (valva mitrală sau valva aortică) sau dacă aveți o boală de inimă numită „cardiomiopatie hipertrofică”. Toate aceste condiții determină un impediment în calea fluxului de sânge;
 urmează să fiţi supus unei operaţii sau urmează să primiţi anestezie (chiar şi la stomatolog);
 aveţi diabet şi luaţi medicamente împotriva acestuia, inclusiv insulina pentru a controla diabetul (trebuie să vă monitorizaţi nivelul glucozei din sânge, în special în prima lună de tratament);
 ați prezentat o afecțiune denumită „edem angioneurotic” sau „angioedem” după administrarea oricărui medicament. Simptomele acestei afecțiuni includ: mâncărimi, pete roșii pe mâini, picioare și gât, umflături ale pleoapelor, ale buzelor și ale limbii, dificultăți la respirație;
 luați supliment de potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu;
 dacă aveţi o boală vasculară de colagen, dacă urmaţi tratament cu medicamente imunosupresoare (utilizate pentru tratamentul afecţiunilor autoimune cum este artrita reumatoidă sau după transplant), dacă luaţi alopurinol (utilizat pentru tratamentul gutei) sau dacă luaţi procainamidă (utilizată pentru tratamentul bătăilor anormale ale inimii). Medicul dumneavoastră va preleva periodic probe de sânge pentru a monitoriza numărul de celule albe. Dacă vă regăsiţi în oricare din situaţiile menţionate mai sus şi dacă prezentaţi o infecţie (simptomele pot fi temperatură mare, agitaţie etc.), informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră.
 dacă sunteţi afro-caraibian, deoarece este posibil să aveţi o rată scăzută de răspuns la Enalapril LPH.
 dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale mari:
- un blocant al receptorilor angiotensinei II (BRA) (cunoscut şi sub denumirea de „sartan” – de exemplu,: valsartan, telmisartan, irbesartan), mai ales dacă aveţi probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat;
- aliskiren.
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile electroliţilor (de exemplu: potasiu) din sânge, la începutul tratamentului și apoi la intervale regulate de timp.

4. Enalapril cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Enalapril, dacă luaţi oricare din medicamentele următoare, deoarece medicul dumneavoastră ar putea dori să vă modifice dozele:
- diuretice (medicamente care elimină apa din organism), suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu;
- alte medicamente folosite în scăderea tensiunii arteriale; este posibil ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă modifice doza şi/sau să ia alte măsuri de precauţie dacă luaţi un blocant al receptorilor angiotensinei II (BRA) sau aliskiren;
- litiul (folosit în tratamentul unor afecţiuni psihiatrice);
- antidepresive triciclice, antipsihotice, anestezice sau narcotice (utilizate pentru tratamentul anumitor tulburări mentale, dureri moderate sau severe);
- agenţi imunosupresori, ciclosporină, corticoizi sistemici, citostatice (utilizate ca tratament pentru tumori sau boli autoimune);
- medicamente pentru reducerea acidităţii gastrice;
- medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (precum diclofenac sau indometacin) sau tratament cu săruri de aur (utilizate pentru tratamentul durerilor, al artritei şi al inflamaţiei, în special determinate de afecţiuni ale muşchilor, ale oaselor şi ale articulaţiilor);
- medicamente simpatomimetice cum sunt efedrina sau fenilpropanolamina (pot fi conţinute în medicamentele pentru răceală şi în decongestionantele nazale), sau adrenalină, salbutamol, salmeterol, terbutalină, dopamină (utilizate pentru tratamentul astmului bronşic, al alergiilor, al şocului sau al insuficienţei cardiace);
- medicamente pentru diabet cu administrare orală sau insulină;
- alopurinol (pentru gută) sau procainamidă (medicament pentru bătăi anormale ale inimii);
- alcool etilic.
Dacă nu sunteţi sigur că vreuna din afirmaţiile de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua Enalapril .

5. Doze și mod de administrare

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută):
Doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg enalapril pe zi, administrată într-o singură doză, în funcţie de tensiunea arterială şi de starea clinică. În anumite cazuri, medicul vă poate recomanda o doză iniţială mai mică. Dacă vă aflați în tratament cu diuretice, medicul dumneavoastră poate să vă întrerupă administrarea acestora 2-3 zile înainte să începeți să luați enalapril, iar doza inițială de enalapril recomandată în aceste  cazuri este de 5 mg sau mai puțin.
Doza uzuală de întreţinere este de 20 mg maleat de enalapril pe zi, în priză unică. Doza poate fi crescută treptat în funcţie de răspunsul terapeutic, fără a depăşi 40 mg maleat de enalapril pe zi.
Pentru tratamentul insuficienţeicardiace:
La începutul tratamentului doza zilnică recomandată este de 2,5 mg enalapril. Doza poate fi crescută treptat, în decursul unei perioade de 2 - 4 săptămâni, până la 20 mg pe zi, administrată în doză unică sau în două prize. Nu trebuie depăşită doza maximă de 40 mg pe zi, administrată în două prize.
Pentru tratamentul insuficienţei renale:
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă şi pentru cei care efectuează şedinţe de dializă, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg enalapril pe zi. În caz de insuficienţă renală uşoară sau moderată, nu trebuie depăşită doza maximă de 10 mg pe zi.
Pacienţii vârstnici:
Dacă sunteţi vârstnic, dozele recomandate depind de funcţia renală.
Copii cu vârsta peste 6 ani şi adolescenţi:
Experienţa clinică privind utilizarea enalaprilului la copii hipertensivi este limitată. Doza iniţială recomandată la copii cu greutatea între 20 şi 50 kg este de 2,5 mg enalapril, iar la copii cu greutatea peste 50 kg este de 5 mg, o dată pe zi. Doza de întreţinere trebuie stabilită individual şi este de maxim 20 mg pe zi la pacienţii cu greutatea între 20 şi 50 kg şi până la 40 mg pe zi la pacienţii cu greutatea peste 50kg.
Enalapril nu este recomandat la nou-născuți sau la copii cu probleme ale rinichilor.
Controale periodice
La începerea tratamentului şi/sau în timpul perioadei de stabilire treptată a dozajului, poate fi necesară creşterea frecvenţei controalelor medicale. Nu trebuie să omiteţi aceste vizite, chiar dacă vă simţiţi mai bine. Medicul dumneavoastră va determina frecvenţa controalelor.

6. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Încetaţi administrarea Enalapril şi adresaţi-vă imediat medicului dacă observaţi următoarele simptome:
- senzaţie de mâncărime, erupţii pe piele, lipsă de aer sau respiraţie şuierătoare; umflarea gâtului, a limbii, a buzelor, a feţei sau a pleoapelor; edeme la nivelul mâinilor, picioarelor sau gleznelor.
Aceste manifestări sunt mai frecvente la pacienţii din rasa neagră.
La începutul tratamentului este posibil să vă simţiţi ameţit sau slăbit; în acest caz, poate fi util să vă aşezaţi sau să vă întindeţi. Aceste manifestări apar datorită scăderii tensiunii arteriale şi se vor diminua pe măsură ce vă continuaţi tratamentul. Dacă ele vă îngrijorează, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Alte reacţii adverse :
Foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10): vedere înceţoşată, ameţeală, tuse, greaţă, astenie.
Frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi): dureri de cap, depresie, scăderea tensiunii arteriale, leşin, dureri toracice, dureri toracice în capul pieptului, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, senzaţie de lipsă de aer, diaree, dureri abdominale, modificări ale gustului, erupţii pe piele, oboseală, creşterea nivelului
potasiului şi al creatininei din sânge care, de obicei, sunt depistate prin teste de laborator.
Mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi): anemie (scăderea nivelului de hemoglobină în sânge), confuzie, somnolenţă sau insomnie, nervozitate, infarct de miocard sau accident vascular cerebral (la pacienţii cu complicaţii, după o scădere mare a tensiunii arteriale), bătăi anormale ale inimii (palpitații), furnicături sau înţepături şi senzaţie de ace în mâini şi picioare, vertij (senzaţie de învârtire), ameţeală când vă ridicaţi brusc, stare de alertă sau senzaţie de tremor (care poate fi determinată de scăderea glucozei în sânge), curgerea nasului (rinoree), gât dureros şi răguşeală, astm bronşic, senzaţie de balonare sau crampe abdominale (pot fi cauzate de o obstrucţie intestinală), dureri abdominale severe (pot fi cauzate de inflamarea pancreasului), vărsături, indigestie, constipaţie, lipsa poftei de mâncare, iritaţie la nivelul stomacului, gura uscată, ulcer peptic (simptomele pot fi: arsuri, dureri severe însoţite de senzaţie de gol şi foame, în special când stomacul este gol), transpiraţie, mâncărime, erupţii trecătoare pe piele sau urticarie, căderea părului, reducerea funcţiei renale sau insuficienţă renală (simptomele pot fi: dureri în partea inferioară a spatelui şi reducerea volumului de urină excretat), prezenţa proteinelor în urină, impotenţă, crampe musculare, zgomot în urechi, înroşirea feţei, febră, senzaţie generală de rău, creşteri ale concentraţiei ureei în sânge şi descreşteri ale concentraţiei sodiului în sânge care, de obicei, sunt depistate prin teste de  laborator.
Rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi): tulburări ale sângelui care afectează numărul de celule sanguine şi care sunt depistate, de obicei, prin teste sanguine (simptomele pot fi: oboseal, asteniea, senzaţie de lipsă de aer, incapacitate de efort fizic, rezistenţă scăzută la infecţii, inflamarea ganglionilor, sângerări prelungite, vânătăi a căror cauză este necunoscută), boli autoimune, vise anormale, tulburări ale somnului, fenomen Raynaud (paloare sau coloraţie în albastru a extremităţilor datorită unei tulburări de circulaţie a sângelui), respiraţie dificilă (datorită prezenţei de lichid în plămâni sau de cauză alergică), inflamare şi ulceraţie la nivelul gurii, inflamare a limbii, secreții nazale și congestie nazală (rinită), afectarea
funcţiei ficatului, inflamare a ficatului, reducerea sau oprirea fluxului bilei din canalul biliar în ficat (simptomele pot fi îngălbenirea pielii şi a albului ochilor), reacţii pe piele severe (ale căror simptome pot fi: înroşirea excesivă a pielii, pustule, descuamarea pielii în straturi), reducerea cantităţii de urină care este produsă, mărirea sânilor la bărbaţi, valori crescute ale testelor sanguine pentru ficat.
De asemenea, a fost raportat un complex de reacţii adverse care poate include o parte sau toate simptomele următoare: febră, inflamarea vaselor sanguine, dureri şi inflamaţii musculare şi articulare, modificări ale analizelor de sânge, erupţii trecătoare pe piele, hipersensibilitate la lumină şi alte reacţii la nivelul pielii.
Foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi): angioedem intestinal (simptomele pot fi: edemul abdominal, dureri abdominale sau spasm cu sau fără greaţă sau vărsături).
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): tulburare endocrină denumită „sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic”. Simptomele pot fi: stare de rău, edeme, confuzie, slăbiciune, greață, lipsa poftei de mâncare, somnolenţă.

7. Condiții de păstrare

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.