Amoxicilin-BP capsule 250mg N10x6

1. Ce este Amoxicilin-BP

Amoxicilină este o penicilină semisintetică cu spectrul larg de acţiune.
Mecanismul acţiunii constă în inhibarea transpeptidazei, ce determină dereglarea sintezei peptidoglicanilor pere telui celulei bacteriene şi liza bacteriilor. Acţiunea este bactericidă în cazul bacteriilor neproducătoare de beta lactamaze, aflate în faza de multiplicare.
Este eficientă în infecţii provocate de bacterii gram-pozitive: stafilococi neproducători de pe nicilinaze, Streptococcus spp., inclusiv Streptococcus pneumoniae, Streptococcus faecalis; Clostri dium tetani, Listeria monocytogenes, bacterii gram-negative: Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Haemophilus in- $ uenzae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Haemophilus pertussis, unele tulpini
de Salmonella spp.. Shigella spp., Klebsiella spp., Helicobacter pylori.
Sunt rezistente Proteus spp., Pseudomonas spp., Enterobacter spp., Mycoplasma spp., Rickettsia spp. 

2. Pentru ce se utilizează Amoxicilin-BP

Tratamentul infecţiilor produse de microorganisme sensibile la amoxicilină:
- bronşită acută şi acutizări ale bronşitei cronice;
- pneumopatii acute (pneumonie bacteriană);
- infecţii ORL – otită medie acută, angină, sinuzită;
- infecţii ale aparatului urinar – pielonefrită, cistită, uretrită;
- infecţii gonococice endocervicale şi uretrale necomplicate.
Amoxicilina se mai poate utiliza în:
- infecţii abdominale;
- profilaxia endocarditei bacteriene;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- infecţii stomatologice;
- febră tifoidă;
- infecţii digestive şi biliare;
- boala Lyme;
- adjuvant în tratamentul gastritei şi ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori, în asociere cu claritromicină şi omeprazol sau în asociere cu metronidazol şi omeprazol;
- infecţii cu Chlamydia spp. la gravide. 

3. Contraindicații

Hipersensibilitate la peniciline sau la oricare dintre excipienți, infecţii cu virus herpetic, mononucleoză infecţioasă, leucemie acută limfatică.

4. Amoxicilin-BP cu alte medicamente

Alopurinol
Administrarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină şi poate să crească incidenţa erupţiilor cutanate tranzitorii, în special la pacienţii cu hiperuricemie.
Metotrexat
În cazul administrării concomitente, este necesară reducerea dozei de metotrexat; amoxicilina determină creşterea toxicităţii metrotrexatului prin reducerea eliminării renale de metrotrexat. Concentraţiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atenţie la pacienţii trataţi concomitent cu amoxicilină. Amoxicilina scade clearance-ul renal al metotrexatului, probabil prin competiţie la nivelul secreţiei tubulare.
Contraceptive orale
În cazul administrării concomitente există risc crescut de sarcină nedorită sau de modificări ale ciclului menstrual, datorită reducerii circulaţiei enterohepatice a metaboliţilor estrogeni; se recomandă măsuri contraceptive suplimentare nonhormonale.
Clorochină
Administrarea concomitentă poate să scadă absorbţia amoxicilinei.
Probenecid, fenilbutazonă, oxifenilbutazonă
Administrarea concomitentă de fenilbutazonă, oxifenilbutazonă (şi într-o mai mică măsură acid acetilsalicilic, indometacin sau sulfinpirazonă) duce la creşterea concentraţiilor plasmatice şi biliare de amoxicilină, datorită inhibării excreţiei renale.
Probenecidul scade secreţia tubulară renală a amoxicilinei. Administrarea concomitentă cu amoxicilina determină creşterea concentraţiilor plasmatice de amoxicilină, precum şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare.
Sulfasalazină
Aminopenicilinele pot scădea concentraţia plasmatică a sulfasalazinei.
Glicozide digitalice
Datorită efectului penicilinelor asupra florei gastrointestinale, absorbţia glicozidelor digitalice poate creşte.
Anticoagulante orale
În unele cazuri medicamentul poate prelungi timpul de protrombină, de aceea administrarea concomitentă a anticoagulantelor orale cu amoxicilină trebuie făcută cu precauţie.
Alte medicamente
Datorită efectului asupra florei intestinale, amoxicilina poate să afecteze absorbţia altor medicamente. Antibiotice bacteriostatice (de exemplu cloramfenicol) Administrarea concomitentă scade efectul bactericid al amoxicilinei.
Investigaţii diagnostice
Administrarea unor doze mari de amoxicilină poate influenţa rezultatele unor examene de laborator cum ar fi dozarea glicemiei, dozarea proteinelor totale din ser prin reacţii de culoare (ninhidrina, reacţia Ehrlich), determinarea glicozuriei prin metoda semicantitativă colorimetrică, dozarea estriolului la gravide. 

5. Doze și mod de administrare

Preparatul se administrează intern. Regimul de dozare se stabileşte individual, în funcţie de gravitatea infecţiei.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani: câte 500 mg peste fiecare 8 ore; doza maximă este de 6 g/zi. Copii cu vârsta sub 10 ani: 30 mg/kg/zi (în infecţii severe – până la 60 mg/kg/zi), divizate în 2-3 prize. La copii se recomandă administrarea preparatului sub formă de suspensie.
Infecţii ale căilor respiratorii inferioare: adulţi – 500 mg la fiecare 8 ore; copii – 40 mg/kg/zi, divizate în 3 prize. Gonoree necomplicată: 3 g într-o singură priză (la femei se recomandă administrarea repetată). Febră tifoidă: adulţi – 2-4 g/zi timp de 14 zile, copii – 2 g/zi timp de 21 zile. Enterocolite – 1-2 g/zi.

6. Reacții adverse posibile

Reacţiile adverse ale preparatului sunt enumerate mai jos, clasi* cate pe
aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100, <1/10); mai puțin frecvente (>1/1000, <1/100); rare (>1/10000, <1/1000); foarte rar, inclusiv cazuri unice (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul * ecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: leucopenia (care revine la valorile normale la întreruperea tratamentului), trombocitopenia (care revine la valorile normale la întreruperea tratamentului), neutropenie severă, agranulocitoză, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacţii severe de hipersensibilitate, inclusiv edem angioneurotic, anafilaxie, boala serului, vasculite alergice şi şoc anafilactic.
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare: hiperkinezie, ameţeală şi convulsii. Convulsiile pot să apară la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li s-au administrat doze mari de amoxicilină.  Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greață, diaree.
Rare: vărsături.
Foarte rare: candidoză cutaneomucoasă, colită asociată tratamentului (inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită ulceronecrotică).
La copii, poate apare decolorarea superficială a dinţilor (în special în cazul
administrării suspensiilor). De obicei, decolorarea dinţilor poate fi îndepărtată prin periaj.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: creşterea valorilor serice ale transaminazelor hepatice; hepatită şi icter colestatic.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţii maculopapuloase de natură alergică sau nealergică;
Rare: prurit, urticarie;
Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatite exfoliative şi buloase, pustuloză exantematică acută generalizată.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: nefrită interstiţială acută şi cristalurie
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: prelungirea timpului de sângerare şi a timpului de protrombină.

7. Condiții de păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se congela. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!