Riboxinum 200 mg comprimate filmate N10x5 Borisov

1. Ce este Riboxinum 

Riboxinum este un medicament care conține ca substanță activă inozină, un compus natural implicat în metabolismul energetic al celulelor. Medicamentul face parte din grupa preparatelor metabolice și este utilizat pentru susținerea metabolismului miocardului, al ficatului și al altor țesuturi aflate în condiții de aport redus de oxigen sau cu necesar energetic crescut.

Inozina este un precursor al adenozin trifosfatului (ATP), principala sursă de energie pentru celulele organismului. Prin participarea la procesele biochimice implicate în producerea energiei, Riboxinum contribuie la îmbunătățirea metabolismului celular, stimulează utilizarea glucozei și favorizează desfășurarea normală a reacțiilor metabolice chiar și în condiții de hipoxie.

Medicamentul exercită un efect antihipoxic și metabolic, îmbunătățește funcționarea miocardului, optimizează metabolismul energetic al celulelor cardiace și poate contribui la normalizarea ritmului cardiac în anumite situații. Totodată, stimulează procesele de regenerare tisulară și are un efect favorabil asupra funcției hepatice.

Riboxinum este utilizat exclusiv ca parte a tratamentului complex al diferitelor afecțiuni, fiind administrat numai la recomandarea medicului.

2. Pentru ce se utilizează Riboxinum

Riboxinum este indicat în tratamentul complex al bolilor cardiovasculare și al unor afecțiuni hepatice, atunci când este necesară susținerea metabolismului celular și îmbunătățirea utilizării oxigenului la nivelul țesuturilor.

Medicamentul este utilizat în boala cardiacă ischemică, angina pectorală, perioada de recuperare după infarctul miocardic, cardiomiopatii, miocardite și modificări distrofice ale miocardului de diverse cauze.

Poate fi recomandat în anumite tulburări de ritm cardiac, în special cele asociate tratamentului cu glicozide cardiace, deoarece contribuie la optimizarea metabolismului miocardic.

În hepatologie, Riboxinum este utilizat în tratamentul hepatitelor cronice, steatozei hepatice, cirozei hepatice compensate și al leziunilor hepatice toxice produse de alcool, medicamente sau alte substanțe nocive.

Preparatul poate fi utilizat și în timpul unor intervenții chirurgicale asupra rinichilor, pentru reducerea efectelor ischemiei temporare provocate de întreruperea circulației sanguine.

Trebuie menționat că, deși Riboxinum continuă să fie utilizat în numeroase țări, ghidurile terapeutice internaționale actuale îi atribuie un rol limitat în tratamentul bolilor cardiovasculare, utilizarea sa fiind decisă de medic în funcție de particularitățile fiecărui pacient.

3. Contraindicații

Riboxinum este contraindicat pacienților cu hipersensibilitate la inozină sau la oricare dintre excipienții medicamentului.

Preparatul este contraindicat în cazul gutei și al hiperuricemiei, deoarece metabolizarea inozinei conduce la formarea acidului uric și poate determina creșterea concentrației acestuia în sânge, favorizând apariția sau agravarea crizelor de gută.

La pacienții cu insuficiență renală severă medicamentul trebuie utilizat cu prudență, deoarece eliminarea metaboliților poate fi încetinită.

Administrarea în timpul sarcinii și alăptării este recomandată numai dacă medicul apreciază că beneficiul terapeutic depășește riscul potențial pentru mamă și copil, deoarece datele privind siguranța utilizării sunt limitate.

Utilizarea la copii se face numai la recomandarea medicului și conform indicațiilor aprobate.

4. Riboxinum cu alte medicamente

Riboxinum poate fi administrat împreună cu numeroase medicamente utilizate în tratamentul bolilor cardiovasculare, fiind frecvent inclus în scheme terapeutice complexe.

Administrarea concomitentă cu glicozide cardiace poate contribui la reducerea riscului unor tulburări de ritm cardiac și poate îmbunătăți toleranța tratamentului.

În general, Riboxinum nu prezintă interacțiuni semnificative cu medicamentele antihipertensive, antianginoase sau diuretice.

Administrarea concomitentă cu medicamente imunosupresoare poate reduce eficacitatea inozinei.

Deoarece medicamentul poate determina creșterea concentrației acidului uric, este recomandată prudență la asocierea cu alte medicamente care influențează metabolismul purinelor sau nivelul acidului uric.

Pacientul trebuie să informeze medicul sau farmacistul despre toate medicamentele administrate, inclusiv suplimentele alimentare, produsele naturiste și medicamentele eliberate fără prescripție medicală.

5. Doze și mod de administrare 

Riboxinum se administrează oral, de preferință înainte de mese, comprimatele fiind înghițite întregi și administrate cu o cantitate suficientă de apă.

Tratamentul începe, de regulă, cu o doză de 600–800 mg pe zi, ceea ce corespunde administrării a 1 comprimat de 200 mg de 3–4 ori pe zi.

Dacă medicamentul este bine tolerat, după 2–3 zile doza poate fi crescută treptat până la 1200 mg pe zi, administrată sub forma a 2 comprimate (400 mg) de 3 ori pe zi.

În funcție de indicație și de toleranța pacientului, medicul poate crește doza până la 2400 mg pe zi, echivalentul a 4 comprimate (800 mg) de 3 ori pe zi, aceasta reprezentând doza maximă recomandată.

În tratamentul porfiriei cutanate tardive se administrează, de obicei, 200 mg de 4 ori pe zi, timp de 1–3 luni.

Durata tratamentului este stabilită individual și este, în general, cuprinsă între 4 săptămâni și 3 luni, în funcție de boala tratată și de răspunsul terapeutic.

În timpul tratamentului de lungă durată se recomandă monitorizarea periodică a concentrației acidului uric din sânge și urină, în special la pacienții predispuși la hiperuricemie.

6. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, Riboxinum poate provoca reacții adverse, deși acestea nu apar la toate persoanele.

Cele mai frecvente sunt reacțiile de hipersensibilitate, care se pot manifesta prin înroșirea pielii, erupții cutanate, prurit, urticarie sau alte reacții alergice.

La unele persoane poate apărea creșterea concentrației acidului uric în sânge și urină, în special în cazul tratamentului prelungit sau al administrării unor doze mari. La pacienții cu gută, acest efect poate declanșa agravarea bolii sau apariția unei crize acute.

Ocazional pot apărea palpitații, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale, amețeli, senzație de căldură sau stare generală de slăbiciune.

În cazul apariției unor reacții alergice importante, a simptomelor sugestive pentru gută sau a altor reacții adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt și este necesară consultarea medicului.

7. Condiții de păstrare

Riboxinum se păstrează în ambalajul original, la temperaturi de maximum 25°C.

Preparatul trebuie protejat de umiditate și de lumina directă a soarelui.

Se recomandă păstrarea într-un loc uscat și inaccesibil copiilor.

Nu utilizați medicamentul după data de expirare înscrisă pe ambalaj.