Torasemid-BP 10mg comprimate, N10x3

1. Ce este Torasemid-BP

Substanţa activă din componenţa Torasemid-BP este torasemida. Acesta aparţine unei clase de medicamente numite „diuretice”, care cresc eliminarea de urină.

2. Pentru ce se utilizează Torasemid-BP

Tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiunii arteriale mari).

- Tratamentul edemelor (reținere de apă) asociate cu disfuncție cardiacă (slăbiciune a mușchiului inimii); boli ale ficatului sau rinichilor.

3. Contraindicații

Anurie; comă hepatică și precomă; hipokaliemie refractară; hiponatremie refractară; deshidratare; tulburări pronunțate de scurgere urinară de orice etiologie (inclusiv leziuni unilaterale ale tractului urinar); intoxicație cu glicozide; glomerulonefrită acută; bloc sinoatrial și AV de grade II și III; copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani; sarcină; hipersensibilitate la torasemidă; alergie la sulfonamide (antimicrobiene sulfonamidice sau sulfoniluree).

4. Torasemid-BP cu alte medicamente

Torasemida crește toxicitatea glicozidelor cardiace.

Când se administrează simultan cu minerale și glucocorticoizi, laxative, este posibilă creșterea excreției de potasiu.

Torasemida îmbunătățește efectul medicamentelor antihipertensive.

Torasemida, în special în doze mari, poate spori efectele nefrotoxice și ototoxice ale aminoglicozidelor, antibioticelor, preparatelor de platină și cefalosporinelor.

Torasemida poate spori efectele relaxantelor musculare asemănătoare curare și ale teofilinei.

Odată cu utilizarea simultană a salicilaților în doze mari, efectele lor toxice pot crește.

Torasemida slăbește efectul medicamentelor hipoglicemice.

Administrarea secvențială sau simultană a torasemidei cu inhibitori ai ECA poate duce la o scădere pe termen scurt a tensiunii arteriale. Acest lucru poate fi evitat prin reducerea dozei inițiale a unui inhibitor ECA sau prin reducerea dozei de torasemidă (sau întreruperea temporară a acesteia).

AINS și probenecid pot reduce efectele diuretice și hipotensive ale torasemidei.

Biodisponibilitatea și, ca urmare, eficacitatea torasemidei pot fi reduse cu terapia concomitentă cu colestiramină.

Torasemida poate crește toxicitatea preparatelor de litiu și ototoxicitatea acidului etacric.

5. Doze și mod de administrare

Comprimatele trebuie înghițite fără a fi mestecate, cu puțin lichid, dimineața. Doza se va administra indifferent de orarul meselor.

Luaţi întotdeauna Torasemid-BP exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doze

Adulți

• Tensiune arterială înaltă

Doza recomandată de torasemidă este de 2,5 mg o data pe zi. La necesitate, medicul vă poate mări doza până la 5 mg o dată pe zi.

Conform studiilor efectuate, dozele care depăşesc 5 mg pe zi nu determină scăderea ulterioară a tensiunii arteriale. Efectul terapeutic maxim este atins după aproximativ 12 săptămâni de tratament continuu.

• Edeme cauzate de reținere de apă

Doza uzuală este de 5 mg, o dată pe zi. La necesitate, medicul vă poate crește treptat doza până la 20 mg o dată pe zi. În cazuri individuale se administrează până la 40 mg de torasemidă pe zi.

Vârstnici

Nu este necesar de ajustat doza la pacienţii vârstnici.

Copii și adolescenți

Nu există informaţii clinice suficiente privind siguranţa administrării torasemidei la copii și adolescenți. Prin urmare, torasemida nu trebuie utilizată la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Torasemida este contraindicată la pacienții în comă sau precomă, asociate cu o boală severă a ficatului. La pacienții cu boli grave ale ficatului tratamentul se va administra cu precauție. Concentrația torasemidei în sânge se poate mări.

6. Reacții adverse posibile

Din partea metabolismului: rareori-hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, polidipsie.

Din sistemul nervos: adesea-amețeli, cefalee, somnolență; rareori - crampe musculare ale extremităților inferioare; frecvență necunoscută - confuzie, leșin, parestezie la nivelul extremităților.

Din sistemul cardiovascular: rar-extrasistol, tahicardie, bătăi cardiace crescute, roșeață a feței; frecvență necunoscută - hipotensiune arterială excesivă, tromboză venoasă profundă, tromboembolism, hipovolemie.

Din sistemul respirator: rareori-sângerări nazale.

Din sistemul digestiv: adesea-diaree; rareori - dureri abdominale, flatulență; frecvență necunoscută - greață, vărsături, pierderea poftei de mâncare, pancreatită, simptome dispeptice.

Din rinichi și tractul urinar: adesea-frecvență crescută de urinare, poliurie, nocturie; rar - creșterea dorinței de a urina; frecvență necunoscută - retenție urinară (la pacienții cu obstrucție a tractului urinar), concentrații crescute de uree și creatinină în sânge.

Parametrii de laborator: rar-o creștere a numărului de trombocite; frecvență necunoscută - hiperglicemie, hiperuricemie, hipokaliemie, scăderea numărului de globule roșii, leucocite și trombocite, o ușoară creștere a activității fosfatazei alcaline în sânge, o creștere a activității anumitor enzime hepatice (de exemplu, GGT), hiponatremie, hipocloremie, alcaloză metabolică.

Din organele senzoriale: frecvența este necunoscută - tulburări vizuale, tinitus și pierderea auzului (de obicei reversibile).

Din piele: frecvența este necunoscută-mâncărimi ale pielii, erupții cutanate, fotosensibilizare.

Altele: rar-astenie, slăbiciune, sete, hiperactivitate, nervozitate, oboseală crescută.

7. Condiții de păstrare

A se păstra la temperaturi de până la 25 grade Celsius.