Ansimar 400 mg comprimate N10x2

1. Ce este Ansimar 

Ansimar este un medicament bronhodilatator cu administrare sistemică, care conține substanța activă doxofilină. Doxofilina aparține grupului derivaților de xantină și este utilizată pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii însoțite de îngustarea bronhiilor și de dificultăți în trecerea aerului prin căile respiratorii.

Ansimar este disponibil sub formă de comprimate pentru administrare orală. Fiecare comprimat conține 400 mg de doxofilină. Ambalajul N10×2 conține 20 de comprimate, repartizate în două blistere a câte 10 comprimate.

Doxofilina acționează prin relaxarea musculaturii netede a bronhiilor. În acest mod contribuie la dilatarea bronhiilor, reducerea rezistenței căilor respiratorii și ameliorarea respirației. Efectul său bronhodilatator este asociat în principal cu inhibarea activității fosfodiesterazei și cu creșterea concentrației de adenozin monofosfat ciclic în celulele musculaturii netede bronșice.

Din punct de vedere chimic, doxofilina este înrudită cu teofilina, dar se deosebește de aceasta prin prezența unei grupări dioxolanice. Datorită structurii sale, doxofilina are o afinitate mai mică pentru receptorii adenozinici comparativ cu unii dintre ceilalți derivați de xantină. Cu toate acestea, medicamentul poate provoca reacții adverse la nivelul inimii, sistemului nervos și tractului gastrointestinal, în special dacă este administrat în doze prea mari sau dacă eliminarea sa din organism este încetinită.

Ansimar nu este un medicament hormonal și nu este un antibiotic. El nu tratează direct cauza infecțioasă sau alergică a inflamației bronșice, ci ajută la reducerea bronhospasmului și la îmbunătățirea circulației aerului prin căile respiratorii.

Preparatul nu este destinat înlocuirii bronhodilatatoarelor inhalatorii cu acțiune rapidă utilizate pentru oprirea unei crize acute de astm. În cazul apariției bruște a unei crize severe de sufocare trebuie utilizat medicamentul de urgență prescris de medic și, dacă este necesar, trebuie solicitată asistență medicală.

Ansimar face parte din grupa farmacoterapeutică a medicamentelor pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, derivați de xantină. Codul ATC al doxofilinei este R03DA11.

2. Pentru ce se utilizează Ansimar

Ansimar se utilizează pentru tratamentul astmului bronșic și al altor afecțiuni pulmonare însoțite de o componentă spastică bronșică. Componenta spastică apare atunci când musculatura netedă a bronhiilor se contractă, determinând îngustarea căilor respiratorii și apariția senzației de lipsă de aer.

Medicamentul poate fi prescris în cadrul tratamentului complex al bolilor obstructive cronice ale căilor respiratorii, în care apar bronhospasm, respirație șuierătoare, senzație de constricție în piept, dificultate la expirație și dispnee. Astfel de manifestări pot apărea în boala pulmonară obstructivă cronică, bronșita cronică obstructivă, emfizemul pulmonar și alte boli pulmonare însoțite de obstrucție bronșică reversibilă sau parțial reversibilă.

Ansimar contribuie la dilatarea bronhiilor și la ameliorarea respirației, dar nu înlocuiește tratamentul antiinflamator de fond al astmului bronșic. Dacă medicul a prescris corticosteroizi inhalatori sau alte medicamente pentru controlul inflamației bronșice, acestea trebuie administrate în continuare conform schemei stabilite.

Medicamentul nu trebuie utilizat în locul inhalatorului bronhodilatator cu acțiune rapidă recomandat pentru crizele acute de astm. Doxofilina este utilizată în principal pentru controlul bronhospasmului în cadrul unei scheme terapeutice stabilite de medic.

Durata tratamentului se stabilește individual, în funcție de diagnostic, severitatea simptomelor, răspunsul la tratament, bolile asociate și tolerabilitatea medicamentului. Ansimar se eliberează pe bază de prescripție medicală și nu trebuie administrat fără recomandarea medicului.

3. Contraindicații

Ansimar este contraindicat persoanelor care prezintă hipersensibilitate la doxofilină, la alți derivați de xantină sau la oricare dintre excipienții din compoziția comprimatelor.

Din grupa derivaților de xantină fac parte, printre altele, teofilina și aminofilina. Dacă pacientul a prezentat anterior reacții alergice sau alte reacții grave la asemenea medicamente, medicul trebuie informat înaintea începerii tratamentului.

Ansimar este contraindicat în cazul infarctului miocardic acut. Medicamentul nu trebuie utilizat nici în stările hipotensive, adică atunci când tensiunea arterială este foarte scăzută, deoarece doxofilina poate influența activitatea inimii și circulația sângelui.

Medicamentul este contraindicat în perioada alăptării. Dacă tratamentul este absolut necesar pentru o femeie care alăptează, medicul trebuie să decidă dacă este necesară întreruperea alăptării.

Studiile efectuate la animale nu au evidențiat o influență negativă directă a doxofilinei asupra dezvoltării prenatale sau postnatale. Cu toate acestea, nu există suficiente date clinice privind utilizarea medicamentului la femeile însărcinate. În timpul sarcinii, Ansimar poate fi administrat numai dacă medicul consideră că beneficiul așteptat pentru mamă este mai mare decât riscul potențial pentru făt.

Este necesară o prudență deosebită la pacienții cu boli cardiace, hipertensiune arterială, hipoxemie severă, hipertiroidism, cord pulmonar cronic, insuficiență cardiacă congestivă, boli hepatice severe, ulcer gastric sau duodenal și afectarea funcției renale.

La pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă, eliminarea doxofilinei poate fi încetinită semnificativ. Din această cauză, concentrații crescute ale medicamentului se pot menține în sânge pentru o perioadă îndelungată, inclusiv după întreruperea tratamentului. În asemenea situații poate fi necesară reducerea dozei și monitorizarea concentrației medicamentului în sânge.

Vârsta înaintată, insuficiența cardiacă congestivă, bolile pulmonare obstructive cronice, bolile hepatice grave, infecțiile concomitente și administrarea simultană a anumitor medicamente pot reduce eliminarea hepatică a derivaților de xantină. În prezența acestor factori, medicul poate recomanda monitorizarea concentrației doxofilinei în sânge.

Comprimatele Ansimar conțin lactoză. Pacienții cu intoleranță ereditară rară la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție a glucozei și galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Comprimatele conțin și amidon de porumb. Medicamentul nu trebuie administrat persoanelor cu alergie la amidonul de porumb. Alergia la porumb nu este același lucru cu boala celiacă.

Ansimar conține mai puțin de 1 mmol de sodiu, adică mai puțin de 23 mg pentru o doză, fiind considerat practic lipsit de sodiu.

4. Ansimar cu alte medicamente

Înaintea începerii tratamentului, pacientul trebuie să informeze medicul despre toate medicamentele utilizate în prezent, utilizate recent sau planificate, inclusiv despre preparatele eliberate fără prescripție medicală, suplimentele alimentare și produsele pe bază de plante.

Ansimar nu trebuie administrat împreună cu alte medicamente care conțin derivați de xantină. În această categorie intră preparatele cu teofilină, aminofilină și alte substanțe asemănătoare. Administrarea concomitentă poate crește concentrația totală a derivaților de xantină în organism și poate mări riscul de greață, vărsături, insomnie, tahicardie, tulburări de ritm cardiac și convulsii.

În timpul tratamentului se recomandă consumul moderat al băuturilor și alimentelor care conțin cafeină. Cafeaua, ceaiul negru sau verde concentrat, băuturile energizante, băuturile de tip cola, cacaoa și cantitățile mari de ciocolată pot intensifica efectele stimulatoare ale derivaților de xantină asupra inimii și sistemului nervos.

Asocierea Ansimar cu efedrină sau cu alte medicamente simpatomimetice necesită prudență. O asemenea combinație poate intensifica palpitațiile, agitația, creșterea frecvenței cardiace și riscul tulburărilor de ritm.

Eritromicina, lincomicina, clindamicina, alopurinolul, cimetidina, propranololul, anticoagulantele administrate pe cale orală și vaccinul antigripal pot reduce eliminarea hepatică a derivaților de xantină. În consecință, concentrația doxofilinei în sânge poate crește, iar riscul reacțiilor toxice poate deveni mai mare. Medicul poate considera necesară reducerea dozei sau monitorizarea concentrației medicamentului în sânge.

Fenitoina și alte medicamente anticonvulsivante pot accelera eliminarea derivaților de xantină și pot reduce durata lor de acțiune. În asemenea situații, eficacitatea Ansimar poate scădea, iar medicul poate decide ajustarea dozei.

Fumatul accelerează metabolizarea derivaților de xantină și poate reduce concentrația medicamentului în sânge. Dacă pacientul renunță la fumat în timpul tratamentului, eliminarea doxofilinei poate deveni mai lentă, ceea ce poate crește riscul reacțiilor adverse la aceeași doză. Medicul trebuie informat despre începerea, reducerea sau întreruperea fumatului.

Doza nu trebuie mărită de pacient dacă efectul medicamentului pare insuficient. Ajustarea dozei se face numai de medic, în special dacă pacientul utilizează medicamente care influențează metabolizarea doxofilinei.

5. Doze și mod de administrare 

Comprimatele Ansimar se administrează pe cale orală.

Doza recomandată pentru adulți este de un comprimat Ansimar 400 mg, administrat de două sau de trei ori pe zi.

Doza zilnică obișnuită pentru un adult este, prin urmare, de 800–1200 mg de doxofilină. Frecvența exactă a administrării, intervalul dintre doze și durata tratamentului trebuie stabilite de medic.

Comprimatele se înghit cu o cantitate suficientă de apă. Se recomandă administrarea la aproximativ aceleași ore în fiecare zi, respectând intervalele stabilite de medic. Comprimatele nu trebuie luate mai des și doza nu trebuie mărită fără recomandare medicală.

În timpul utilizării dozelor recomandate, concentrația doxofilinei în sânge nu depășește, în general, 20 micrograme/ml. Din acest motiv, monitorizarea periodică a concentrației plasmatice nu este obligatorie pentru toți pacienții.

Dacă medicul consideră necesară creșterea dozei peste regimul recomandat, este necesară monitorizarea concentrației doxofilinei în sânge. Concentrația terapeutică orientativă este de aproximativ 10 micrograme/ml, iar valoarea de aproximativ 20 micrograme/ml este considerată apropiată de limita toxicității.

La persoanele în vârstă și la pacienții cu insuficiență cardiacă, boli hepatice, afectarea funcției renale sau alți factori care reduc eliminarea derivaților de xantină poate fi necesară utilizarea unei doze mai mici. Modificarea dozei se face numai de medic.

Dacă pacientul a uitat să ia o doză, nu trebuie să administreze o doză dublă pentru a compensa comprimatul omis. Următorul comprimat trebuie luat la ora obișnuită, conform schemei prescrise.

În cazul administrării accidentale a unei doze prea mari trebuie solicitată imediat asistență medicală. Supradozajul poate provoca aritmii cardiace severe și convulsii tonico-clonice. Aceste manifestări pot reprezenta primele semne ale intoxicației cu medicamentul.

Nu există un antidot specific pentru doxofilină. Tratamentul supradozajului este simptomatic și poate include măsuri pentru menținerea funcției cardiovasculare, controlul tulburărilor de ritm și oprirea convulsiilor.

6. Reacții adverse posibile

Ansimar poate provoca reacții adverse, deși acestea nu apar la toate persoanele. Riscul crește în cazul administrării unor doze prea mari, eliminării încetinite a medicamentului, utilizării concomitente a medicamentelor care interacționează cu doxofilina sau consumului excesiv de cafeină.

Din partea tractului gastrointestinal pot apărea greață, vărsături și durere epigastrică, localizată în partea superioară a abdomenului. Vărsăturile pronunțate sau persistente pot indica o concentrație prea mare a medicamentului și necesită consultarea medicului.

Din partea sistemului nervos pot apărea cefalee, iritabilitate, agitație și insomnie. Dacă aceste simptome sunt pronunțate, persistente sau se agravează, pacientul trebuie să se adreseze medicului.

Din partea sistemului cardiovascular pot apărea tahicardie și extrasistole. Tahicardia se manifestă prin accelerarea ritmului inimii, iar extrasistolele pot fi percepute ca întreruperi, pauze sau bătăi suplimentare ale inimii. Apariția palpitațiilor severe, durerii în piept, amețelilor, leșinului sau tulburărilor pronunțate de ritm necesită asistență medicală.

Din partea sistemului respirator poate apărea tahipnee, adică accelerarea frecvenței respirației.

Ocazional se pot produce hiperglicemie, reprezentând creșterea concentrației glucozei în sânge, și albuminurie, reprezentând apariția albuminei în urină. Aceste modificări pot fi identificate prin analize de laborator.

Apariția reacțiilor adverse poate necesita întreruperea tratamentului. După dispariția completă a semnelor de toxicitate, medicul poate decide reluarea administrării într-o doză mai mică. Pacientul nu trebuie să întrerupă, să reia sau să modifice singur schema de tratament.

În caz de supradozaj sau de creștere semnificativă a concentrației medicamentului în sânge pot apărea aritmii cardiace severe și convulsii tonico-clonice. Aceste manifestări necesită acordarea imediată a asistenței medicale.

Sunt posibile reacții alergice la doxofilină sau la excipienții comprimatelor. Dacă apar erupție cutanată, mâncărime, umflarea feței, buzelor, limbii sau gâtului ori dificultăți de respirație, administrarea trebuie oprită și trebuie solicitată imediat asistență medicală.

7. Condiții de păstrare

Ansimar trebuie păstrat la temperatura camerei, în ambalajul original.

Medicamentul trebuie păstrat într-un loc ferit de condiții necorespunzătoare de mediu și inaccesibil copiilor.

Preparatul nu trebuie utilizat după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj. Data expirării se referă la ultima zi a lunii respective.

Comprimatele expirate sau care nu mai sunt necesare nu trebuie aruncate în apa menajeră sau în canalizare. Pentru eliminarea corectă a medicamentului se recomandă consultarea farmacistului.