Magnerot 500 mg comprimate N20x5

1. Ce este Magnerot 

Magnerot este un medicament care conține magneziu și se utilizează pentru corectarea deficitului de magneziu din organism. Substanța activă este orotatul de magneziu dihidrat, o sare organică formată din magneziu și acid orotic. Fiecare comprimat conține 500 mg orotat de magneziu dihidrat, cantitate care corespunde la 32,8 mg magneziu elementar sau 1,35 mmol magneziu.

Este important de înțeles că mențiunea „500 mg” se referă la întreaga cantitate de orotat de magneziu dihidrat și nu la 500 mg de magneziu elementar. Cantitatea propriu-zisă de magneziu furnizată de un comprimat este de 32,8 mg.

Magneziul este un element mineral indispensabil funcționării normale a organismului. Acesta participă la peste 300 de reacții enzimatice și este implicat în metabolismul energetic, sinteza proteinelor și a acizilor nucleici, transmiterea impulsurilor nervoase, funcționarea mușchilor și menținerea echilibrului electrolitic. De asemenea, magneziul contribuie la stabilitatea membranelor celulare, la reglarea excitabilității neuromusculare și la funcționarea normală a mușchiului cardiac.

Magneziul acționează și ca antagonist fiziologic parțial al calciului. Cele două minerale participă împreună la reglarea contracției și relaxării musculare. Un deficit de magneziu poate favoriza apariția crampelor musculare, a senzației de furnicături, a oboselii, iritabilității, palpitațiilor și tulburărilor ușoare de somn.

Acidul orotic participă la procesele metabolice și la sinteza nucleotidelor pirimidinice. De asemenea, contribuie la fixarea magneziului la nivel celular și la utilizarea acestuia în procesele energetice legate de adenozin trifosfat. Prin urmare, Magnerot nu este doar o sursă obișnuită de magneziu, ci un medicament care trebuie utilizat cu respectarea indicațiilor, contraindicațiilor și dozelor recomandate.

Comprimatele sunt albe sau aproape albe, rotunde și plate, cu margini teșite și o linie mediană pe una dintre fețe. Linia mediană este destinată în principal ușurării ruperii comprimatului atunci când acesta este greu de înghițit. Ea nu garantează împărțirea comprimatului în două doze perfect egale.

2. Pentru ce se utilizează Magnerot

Magnerot este utilizat la adulți pentru tratamentul deficitului de magneziu confirmat sau considerat relevant din punct de vedere clinic. Deficitul poate exista separat sau poate fi asociat cu alte stări carențiale.

Lipsa magneziului se poate manifesta prin iritabilitate crescută, nervozitate, tulburări ușoare de somn, oboseală, reducerea capacității de efort, crampe gastrointestinale, palpitații, dureri și spasme musculare, crampe nocturne la nivelul gambelor sau senzații de furnicături în mușchi. Magnerot contribuie la refacerea rezervelor de magneziu și la reducerea simptomelor atunci când acestea sunt provocate de deficitul acestui mineral.

Simptomele menționate nu sunt specifice exclusiv deficitului de magneziu. Palpitațiile pot apărea în tulburări de ritm cardiac, anemie, afecțiuni tiroidiene, stări de anxietate sau ca reacție la anumite medicamente și stimulente. Crampele și durerile musculare pot fi asociate cu efortul fizic, tulburările circulatorii, afecțiunile neurologice sau modificarea concentrației altor electroliți. Oboseala și tulburările de somn pot avea numeroase alte cauze. Dacă simptomele sunt pronunțate, persistente sau se repetă frecvent, este necesară stabilirea cauzei înainte de începerea unui tratament îndelungat.

Necesarul de magneziu poate crește în perioadele cu efort fizic intens, stres prelungit, transpirație abundentă sau alimentație dezechilibrată. Deficitul mai poate apărea în anumite boli digestive care reduc absorbția nutrienților sau în timpul utilizării unor medicamente care favorizează eliminarea magneziului. În astfel de situații, oportunitatea tratamentului și durata administrării trebuie apreciate individual.

Magnerot nu înlocuiește tratamentul prescris pentru bolile cardiace, tulburările grave de ritm, hipertensiunea arterială, bolile neurologice sau alte afecțiuni care pot provoca simptome asemănătoare. Dacă palpitațiile sunt însoțite de durere în piept, dificultăți de respirație, leșin, amețeli puternice, slăbiciune severă sau scăderea bruscă a tensiunii arteriale, este necesară evaluarea medicală urgentă.

3. Contraindicații

Magnerot nu trebuie administrat persoanelor cu hipersensibilitate la orotatul de magneziu dihidrat sau la oricare dintre excipienții medicamentului. O atenție deosebită este necesară în cazul persoanelor care au prezentat anterior reacții alergice la preparate cu magneziu sau la componente similare.

Medicamentul este contraindicat în cazul tulburărilor funcției renale. Magneziul este eliminat în principal prin rinichi, iar atunci când funcția renală este redusă, acesta se poate acumula în sânge. Acumularea excesivă poate provoca hipermagneziemie, manifestată prin scăderea tensiunii arteriale, slăbiciune musculară, încetinirea reflexelor, somnolență, tulburări ale ritmului cardiac și deprimarea respirației.

Magnerot este contraindicat în litiaza renală și la persoanele cu predispoziție pentru formarea calculilor de calciu-magneziu-amoniu-fosfat. Administrarea nu este recomandată fără evaluare medicală atunci când există antecedente de calculi renali, dureri lombare repetate, sânge în urină sau alte semne care ar putea indica o afecțiune renală.

Medicamentul nu trebuie utilizat în miastenia gravis, deoarece modificarea transmisiei neuromusculare poate accentua slăbiciunea musculară. De asemenea, este contraindicat în blocul atrioventricular și în ciroza hepatică însoțită de ascită.

Comprimatele conțin lactoză monohidrat. Din acest motiv, medicamentul nu trebuie utilizat de persoanele cu intoleranță ereditară la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbție a glucozei și galactozei. Persoanele cărora li s-a comunicat că nu tolerează anumite glucide trebuie să ceară sfatul medicului înainte de administrare.

Conform unor instrucțiuni actuale, medicamentul este destinat adulților și este contraindicat persoanelor cu vârsta sub 18 ani din cauza datelor insuficiente privind siguranța și eficacitatea. În unele prospecte înregistrate în alte țări poate fi indicată administrarea începând cu vârsta de 12 ani. Din acest motiv, pentru copii și adolescenți trebuie respectată limita de vârstă înscrisă în prospectul concret al medicamentului și recomandarea medicului.

Administrarea în timpul sarcinii este posibilă atunci când există o necesitate clinică și medicul consideră că tratamentul este justificat. Magneziul trece în laptele matern. Prin urmare, în perioada alăptării, administrarea trebuie discutată în prealabil cu medicul. Recomandările referitoare la alăptare pot varia ușor între prospectele aprobate în diferite țări.

4. Magnerot cu alte medicamente

Magneziul poate interacționa cu anumite medicamente la nivelul tractului digestiv. El poate forma combinații care se absorb mai greu, ceea ce reduce cantitatea de medicament care ajunge în organism și poate diminua eficacitatea tratamentului concomitent.

Magneziul reduce absorbția preparatelor care conțin fier, a antibioticelor din grupa tetraciclinelor și a produselor care conțin fluorură de sodiu. Între administrarea Magnerot și administrarea acestor medicamente trebuie păstrat un interval de cel puțin 2–3 ore.

Respectarea intervalului este deosebit de importantă în timpul tratamentului cu antibiotice tetraciclinice. Dacă antibioticul se absoarbe insuficient, concentrația sa în organism poate fi prea mică pentru tratarea eficientă a infecției. Magnerot nu trebuie administrat în același moment cu antibioticul, chiar dacă ambele produse sunt luate conform indicațiilor.

Trebuie evitată asocierea nejustificată a Magnerot cu alte medicamente sau suplimente care conțin magneziu. Cantitatea totală de magneziu poate deveni prea mare și poate crește riscul de diaree, disconfort abdominal sau hipermagneziemie, în special la persoanele cu funcție renală redusă.

Medicul trebuie informat dacă pacientul utilizează diuretice, medicamente pentru tensiunea arterială, glicozide cardiace, relaxante musculare sau alte produse care influențează funcția neuromusculară. Asocierea nu este întotdeauna interzisă, dar poate necesita evaluarea funcției renale, a tensiunii arteriale și a concentrației electroliților.

Este necesar să fie menționate și antiacidele, laxativele, vitaminele și complexele minerale administrate, deoarece unele dintre acestea pot conține deja magneziu. Administrarea simultană poate crește fără intenție doza zilnică totală.

Dacă Magnerot este administrat împreună cu mai multe medicamente, intervalul potrivit dintre doze trebuie stabilit împreună cu medicul sau farmacistul. Nu trebuie întrerupt un tratament prescris, în special un antibiotic, un preparat cu fier sau un medicament cardiovascular, numai pentru a putea administra Magnerot.

5. Doze și mod de administrare 

Magnerot se administrează pe cale orală. Comprimatele trebuie înghițite cu o cantitate suficientă de apă. Conform instrucțiunii actuale, medicamentul se administrează înainte de masă.

În primele 7 zile de tratament, doza recomandată pentru adulți este de 2 comprimate de 3 ori pe zi. Doza zilnică totală este de 6 comprimate, adică 3000 mg orotat de magneziu dihidrat. Această cantitate corespunde la 196,8 mg magneziu elementar sau 8,1 mmol magneziu pe zi.

După primele 7 zile, tratamentul se continuă cu câte 1 comprimat de 2–3 ori pe zi. Doza zilnică de întreținere este, prin urmare, de 2–3 comprimate, adică 1000–1500 mg orotat de magneziu dihidrat. Această cantitate corespunde la 65,6–98,4 mg magneziu elementar sau 2,7–4,05 mmol magneziu pe zi.

Durata recomandată a tratamentului, conform instrucțiunii actuale, este de 4 săptămâni. Tratamentul trebuie întrerupt după normalizarea concentrației de magneziu din sânge. În unele prospecte regionale sau mai vechi este menționată o durată de cel puțin 4–6 săptămâni ori posibilitatea administrării mai îndelungate. Pentru tratamentele prelungite trebuie respectate prospectul medicamentului concret și recomandarea medicului.

Linia mediană a comprimatului este destinată ușurării ruperii și înghițirii acestuia. Ea nu este concepută pentru obținerea a două doze perfect egale. Dacă medicul recomandă administrarea unui comprimat întreg, ruperea lui trebuie făcută numai pentru a facilita înghițirea ambelor părți.

La persoanele vârstnice cu funcție renală normală se poate utiliza, în general, aceeași schemă de administrare ca la ceilalți adulți. În cazul insuficienței renale, medicamentul este contraindicat. Magnerot este contraindicat și persoanelor cu ciroză hepatică însoțită de ascită.

Dacă o doză a fost omisă, nu trebuie luată o doză dublă pentru compensare. Tratamentul se continuă cu următoarea doză programată. Administrarea unei cantități mai mari nu accelerează refacerea rezervelor de magneziu, dar poate crește riscul de diaree și alte reacții nedorite.

În cazul administrării accidentale a unei doze prea mari, trebuie solicitat sfatul medicului. La persoanele cu funcție renală normală, intoxicația severă cu magneziu este mai puțin probabilă, deoarece excesul se elimină prin rinichi. În insuficiența renală, magneziul se poate acumula și poate provoca scăderea tensiunii arteriale, greață, vărsături, slăbiciune musculară, încetinirea reflexelor, tulburări de respirație, somnolență profundă, comă, reducerea sau oprirea eliminării urinei și, în cazuri grave, stop cardiac.

6. Reacții adverse posibile

Magnerot poate provoca scaune moi sau diaree, în special atunci când este administrat în doze mari. Aceste manifestări sunt legate de efectul sărurilor de magneziu asupra intestinului și, de obicei, se reduc după micșorarea dozei sau întreruperea administrării.

Dacă diareea este ușoară și de scurtă durată, poate fi suficientă reevaluarea dozei. Dacă devine persistentă, severă, este însoțită de dureri abdominale, sete intensă, amețeli sau semne de deshidratare, administrarea trebuie întreruptă și trebuie cerut sfatul medicului.

Pot apărea reacții de hipersensibilitate la substanța activă sau la excipienți. Acestea se pot manifesta prin înroșirea pielii, mâncărime, erupții cutanate, urticarie sau alte simptome alergice. Frecvența exactă a acestor reacții nu poate fi stabilită din datele disponibile.

În cazul apariției umflării feței, buzelor, limbii sau gâtului, dificultăților de respirație, senzației de sufocare, slăbiciunii pronunțate sau unei erupții extinse, tratamentul trebuie oprit și este necesară asistență medicală imediată.

La persoanele cu funcție renală normală, intoxicația cu magneziu este puțin probabilă atunci când sunt respectate dozele recomandate. La persoanele cu funcție renală redusă poate apărea hipermagneziemia. Aceasta se poate manifesta prin greață, vărsături, somnolență, slăbiciune musculară, reducerea reflexelor, scăderea tensiunii arteriale, încetinirea ritmului cardiac, confuzie și deprimarea respirației.

Orice reacție adversă severă, neobișnuită sau persistentă trebuie comunicată medicului ori farmacistului. Administrarea nu trebuie continuată în pofida agravării evidente a stării generale.

7. Condiții de păstrare

Magnerot trebuie păstrat la o temperatură care nu depășește 25 °C. Medicamentul trebuie ținut într-un loc inaccesibil și nevizibil pentru copii, deoarece administrarea accidentală a mai multor comprimate poate fi periculoasă.

Comprimatele trebuie păstrate în ambalajul original pentru a fi protejate de umiditate și de influența factorilor externi. Nu se recomandă transferarea lor în recipiente fără etichetă sau păstrarea împreună cu alte medicamente, deoarece există riscul confundării.

Medicamentul nu trebuie utilizat după data expirării înscrisă pe ambalaj. Data expirării se referă la ultima zi a lunii indicate. Nu trebuie utilizate comprimatele care și-au schimbat culoarea, au fost expuse la umezeală sau prezintă deteriorări vizibile.

Medicamentele expirate sau care nu mai sunt necesare nu trebuie aruncate în canalizare. Pentru eliminarea lor corectă se recomandă consultarea unui farmacist sau respectarea regulilor locale de colectare a medicamentelor neutilizate.