Dexamed 8 mg/2 ml soluție injectabilă N5x2

1. Ce este Dexamed 

Dexamed soluție injectabilă 8 mg/2 ml este un medicament din grupa glucocorticoizilor sintetici cu acțiune sistemică, utilizat pentru tratamentul unui număr mare de afecțiuni inflamatorii, alergice, autoimune și endocrine. Substanța activă este fosfatul sodic de dexametazonă, o formă hidrosolubilă a dexametazonei care permite obținerea rapidă a efectului terapeutic după administrarea intravenoasă sau intramusculară. Dexametazona este un corticosteroid cu potență mare, care inhibă procesele inflamatorii, reduce permeabilitatea capilarelor, limitează migrarea celulelor inflamatorii și inhibă eliberarea mediatorilor implicați în inflamație și reacțiile alergice.

Dexamed este utilizat atunci când este necesară o acțiune terapeutică rapidă sau atunci când administrarea orală nu este posibilă. Soluția injectabilă poate fi administrată intravenos lent, prin perfuzie intravenoasă, intramuscular, intraarticular, periarticular sau prin infiltrare locală, în funcție de afecțiunea tratată și de recomandarea medicului. Datorită eficacității sale ridicate, chiar și dozele relativ mici produc un efect terapeutic important. Tratamentul trebuie efectuat exclusiv sub supraveghere medicală, iar doza este stabilită individual pentru fiecare pacient.

2. Pentru ce se utilizează Dexamed

Dexamed este indicat pentru tratamentul afecțiunilor inflamatorii severe, reacțiilor alergice acute și bolilor autoimune. Medicamentul este utilizat în șocul anafilactic, ca parte a tratamentului complex, în edemul angioneurotic, crizele severe de astm bronșic și alte reacții alergice care necesită administrarea rapidă a unui corticosteroid.

Este utilizat în numeroase boli reumatologice, precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, vasculitele și alte afecțiuni inflamatorii ale țesutului conjunctiv. Medicamentul este recomandat și în tratamentul edemului cerebral asociat tumorilor cerebrale, traumatismelor cranio-cerebrale, intervențiilor neurochirurgicale și metastazelor cerebrale, contribuind la reducerea presiunii intracraniene.

În oncologie, Dexamed este utilizat pentru prevenirea și tratamentul grețurilor și vărsăturilor induse de chimioterapie și ca parte a tratamentului anumitor boli maligne hematologice. De asemenea, este indicat în insuficiența corticosuprarenaliană, în anumite boli hematologice, dermatologice, respiratorii, digestive și renale, precum și în prevenirea reacției de respingere după transplantul de organe. În infecțiile severe, dexametazona poate fi utilizată numai împreună cu tratamentul antiinfecțios adecvat.

3. Contraindicații

Dexamed este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la dexametazonă, la fosfatul sodic de dexametazonă sau la oricare dintre excipienții medicamentului. În cazul administrării de scurtă durată pentru indicații vitale, singura contraindicație absolută este hipersensibilitatea la substanța activă sau la excipienți.

Tratamentul prelungit este contraindicat în infecțiile fungice sistemice netratate și necesită prudență în cazul infecțiilor bacteriene, virale sau parazitare netratate. Administrarea trebuie făcută cu atenție la pacienții cu ulcer gastric sau duodenal, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, infarct miocardic recent, diabet zaharat, osteoporoză, glaucom, cataractă, insuficiență hepatică sau renală severă, epilepsie, tulburări psihice, miastenia gravis și hipotiroidism.

Vaccinurile vii sunt contraindicate în timpul tratamentului cu doze imunosupresoare de dexametazonă, deoarece răspunsul imun al organismului este diminuat și poate apărea dezvoltarea infecției determinate de vaccin.

4. Dexamed cu alte medicamente

Dexamed poate interacționa cu numeroase medicamente. Administrarea concomitentă cu antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul, diclofenacul sau ketoprofenul, crește riscul apariției ulcerului gastric și al hemoragiilor digestive. Asocierea cu anticoagulante orale poate modifica efectul acestora și impune monitorizarea parametrilor de coagulare.

Diureticele care elimină potasiul, amfotericina B și unele laxative pot accentua pierderea potasiului și pot favoriza apariția hipokaliemiei. În aceste condiții crește riscul tulburărilor de ritm cardiac, în special la pacienții tratați concomitent cu glicozide cardiace.

Dexametazona poate reduce eficacitatea insulinei și a medicamentelor antidiabetice orale prin creșterea valorilor glicemiei. Rifampicina, fenitoina, fenobarbitalul și carbamazepina accelerează metabolizarea dexametazonei și îi reduc eficacitatea, în timp ce ketoconazolul, itraconazolul, eritromicina și alte inhibitoare enzimatice pot crește concentrația plasmatică a acesteia și riscul apariției reacțiilor adverse.

Administrarea împreună cu alte medicamente imunosupresoare poate crește susceptibilitatea la infecții. Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să informeze medicul despre toate medicamentele utilizate, inclusiv cele eliberate fără prescripție medicală, suplimentele alimentare și produsele din plante.

5. Doze și mod de administrare 

Dexamed soluție injectabilă este administrat numai de către personal medical calificat. Medicamentul poate fi administrat intravenos lent, prin perfuzie intravenoasă, intramuscular, intraarticular, periarticular sau prin infiltrare locală, în funcție de indicația terapeutică.

În afecțiunile acute severe, doza uzuală la adulți este de 4–20 mg pe zi, administrată intravenos sau intramuscular, într-o singură doză sau fracționat în mai multe administrări. În situații clinice deosebit de grave, medicul poate decide administrarea unor doze mai mari pentru o perioadă limitată.

În edemul cerebral se administrează, de regulă, 10 mg intravenos ca doză inițială, urmată de 4 mg intramuscular la fiecare 6 ore, până la obținerea controlului simptomelor, după care doza se reduce progresiv.

În reacțiile alergice severe se utilizează de obicei 4–8 mg intravenos sau intramuscular, iar după stabilizarea pacientului tratamentul poate continua pe cale orală, dacă este necesar.

În administrarea intraarticulară, dozele depind de dimensiunea articulației. Pentru articulațiile mici se utilizează 0,8–4 mg, pentru articulațiile medii 2–4 mg, iar pentru articulațiile mari 4–8 mg. Administrările repetate în aceeași articulație nu sunt recomandate mai frecvent decât la intervale de 3–4 luni.

La copii, doza este stabilită individual în funcție de greutatea corporală și de severitatea bolii. În general, se administrează 0,02–0,3 mg/kg și zi sau 0,6–9 mg/m² suprafață corporală și zi, fracționat în 3–4 administrări.

Tratamentul cu dexametazonă nu trebuie întrerupt brusc după administrarea de lungă durată. Reducerea dozei trebuie efectuată treptat, conform recomandărilor medicului, pentru a evita insuficiența corticosuprarenaliană acută și sindromul de întrerupere a corticoterapiei.

6. Reacții adverse posibile

Reacțiile adverse depind în principal de doză și de durata tratamentului. Pot apărea creșterea apetitului alimentar, retenție de sodiu și apă, edeme, creștere în greutate, hipertensiune arterială și creșterea glicemiei, cu posibilitatea apariției diabetului zaharat steroidian.

La nivel digestiv pot apărea greață, dureri abdominale, ulcer gastric sau duodenal, hemoragii digestive și pancreatită. Tratamentul poate determina scăderea rezistenței organismului la infecții și poate masca simptomele acestora.

La nivelul sistemului nervos pot apărea insomnie, nervozitate, anxietate, modificări ale dispoziției, euforie, depresie, tulburări psihotice, cefalee, amețeli și convulsii.

Administrarea îndelungată poate provoca osteoporoză, atrofie musculară, slăbiciune musculară, fracturi patologice, vindecarea întârziată a rănilor, subțierea pielii, apariția vergeturilor, acnee și sindrom Cushing. Pot apărea, de asemenea, glaucom, cataractă și creșterea presiunii intraoculare. În cazuri rare sunt posibile reacții alergice severe, inclusiv reacții anafilactice.

7. Condiții de păstrare

Dexamed trebuie păstrat în ambalajul original, la temperaturi de maximum 25°C, ferit de lumină. Soluția injectabilă nu trebuie congelată. Fiolele trebuie păstrate într-un loc inaccesibil copiilor și nu trebuie utilizate după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Înainte de administrare se verifică dacă soluția este limpede, incoloră și fără particule vizibile. Fiolele sunt destinate unei singure utilizări, iar orice cantitate rămasă după deschidere trebuie eliminată.