Levomicetin 1g pulb.sol.inj.

1. Ce este Levomicetin

LEVOMICETIN este un medicament pentru tratamentul infecţiilor bacteriene (un antibiotic) şi acţionează prin distrugerea bacteriilor ce cauzează infecţiile. Conţine cloramfenicol.
Cloramfenicolul aparţine unui grup de medicamente denumite „amfenicoli”.

2. Pentru ce se utilizează Levomicetin

LEVOMICETIN este utilizat pentru tratamentul infecţiilor sensibile la cloramfenicol:
- infecţii provocate de bacteria Salmonella: febra tifoidă (tifos abdominal) şi paratifoidă, forme generalizate de salmoneloză;
- diaree cu sânge, provocată de bacteria Shigella (dizenterie);
- infecţie cu bacteria Brucella, transmisă la om de la animale infectate sau produse (bruceloză);
- febra de iepure (tularemie) – transmisă la om de la animalele sălbatice;
- inflamaţia membranei ce acoperă creierul (meningită);
- tifos exantematic şi alte infecţii, provocate de Rickettsia;
- infecţie oculară virală, manifestată prin granulaţii cenuşii, rotunde, pe faţa internă a pleoapelor (trahom);
- în caz de ineficienţă a altor remedii chimioterapice sau când utilizarea lor e imposibilă.

3. Contraindicații

Nu utilizaţi LEVOMICETIN
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la cloramfenicol şi alte antibiotice din grupul amfenicolilor;
- dacă suferiţi de maladii ale sângelui, porfirie (boală ereditară rară cu erupţii de vezicule pe pielea expusă luminii), număr redus de celule din sânge din cauza scăderii funcţionalităţii măduvei osoase;
- dacă suferiţi de maladii cutanate (psoriazis, eczemă, micoze);
- dacă aveţi tulburări severe ale funcţiei hepatice sau renale;
- dacă suferiţi de o boală ereditară rară, cauzată de un deficit al unei enzime, numită 6-glucozofosfatdehidrogenaza;

Nu utilizaţi LEVOMICETIN pentru tratamentul şi profilaxia maladiilor respiratorii acute, amigdalitei.

4. Levomicetin cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dac
- antibiotice (utilizate în tratamentul infecţiilor) – peniciline, cefalosporine, macrolide (eritromicină), lincozamide (clindamicină, lincomicină), ristomicină;
- nistatina şi levorina (antibiotice antimicotice);
- contraceptive orale;
- fenitoină (medicament pentru epilepsie);
- butamidă (medicament pentru eliminarea lichidului din organism);
- cicloserină (medicament pentru tratamentul tuberculozei)
- barbiturice (utilizate în tulburări ale somnului): fenobarbital;
- rifampicină, rifabutină (pentru tratamentul tuberculozei);
- preparate ale fierului,
- vitamine: acid folic, cianocobalamină (vitamina B12);
- paracetamol (utilizat pentru scăderea temperaturii corpului);
- ciclofosfamidă (utilizată în cancer);
- tacrolimus (utilizat pentru a preveni rejectul de transplant).

5. Doze și mod de administrare

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medicamentul va fi administrat de către personal medical calificat.

LEVOMICETIN la adulţi se administrează intramuscular sau intravenos.
La copii se administrează intramuscular.
Doza zilnică pentru adulţi în infecţii comune constituie de la 1 g până la 3 g; se administrează câte 0,5-1,0 g de 2-3 ori pe zi cu interval de 8-12 ore; la necesitate doza zilnică se măreşte până la 4 g.
În oftalmologie medicamentul se utilizează sub formă de injecţii parabulbare şi instilări. Pentru injecţii parabulbare se administrează 0,2-0,3 ml soluţie 20 % de 1-2 ori pe zi; pentru instilări se administrează în sacul conjunctival câte 1-2 picături soluţie 5 % (medicamentul se dizolvă în apă pentru injecţii sau soluţie de clorură de sodiu 0,9 %) de 3-5 ori pe zi. Soluţia apoasă de 5 % pentru instilări se păstrează nu mai mult de 2 zile. Durata administrării – 5-15 zile.

Copiilor LEVOMICETIN se administrează intramuscular: copiilor cu vârsta sub 1 an – 25-30 mg/kg corp, peste 1 an – 50 mg/kg corp, divizate în 2 prize cu interval de 12 ore.
Dacă utilizaţi mai mult LEVOMICETIN decât trebuie
Este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple, deoarece medicamentul este administrat de către personalul medical. Dar dacă dumneavoastră consideraţi că vi s-a administrat prea mult LEVOMICETIN, anunţaţi medicul sau asistenta medicală.
În caz de supradozare la copii sau persoane îndeosebi de sensibile e posibilă dezvoltarea „sindromul cenuşiu”, care se manifestă prin: lipsa poftei de mâncare, vărsături, distensia abdomenului, diaree cu scaune verzi, accelerarea anormală a ritmului respiraţilor, culoarea cenuşie a pielii, letargie. La fel e posibilă apariţia altor reacţii adverse, caracteristice cloramfenicolului

6. Reacții adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic (o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie, scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă).

Alte reacţii adverse posibile în timpul tratamentului
- scăderea reversibilă a numărului de celule albe în sânge (leucopenie);
- creşterea numărului de celule albe speciale în sânge (eozinofilie);

Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 pacienţi):
- scăderea numărului de globule roşii din cauza incapacităţii de producere a lor de către măduva osoasă (anemie hipoplastică).

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- infecţie micotică secundară;
- reacţia de liză a bacteriilor (reacţia Jarisch-Herxheimer);
- inhibiţia activităţii măduvei osoase (inclusiv cu scăderea numărului de celule albe şi roşii (granulocitopenie, pancitopenie, eritrocitopenie, leucopenie), scăderea nivelului de hemoglobină, scăderea numărului de plachete sanguine (trombocitopenie), scăderea numărului de reticulocite (reticulocitopenie), lipsa granulocitelor (agranulocitoză);
- halucinaţii vizuale şi auditive, confuzie mintală şi delir, depresie.
- nevrită periferică (inflamaţia nervilor periferici), tulburări psihomotorii, dureri de cap;
- tulburări reversibile ale vederii, inflamaţia nervului optic;
- tulburări reversibile ale auzului;
- inflamaţia mucoasei gurii, inflamaţia limbii, iritarea mucoasei gurii şi gâtului greaţă, vomă, diaree, balonarea abdomenului, inhibiţia microflorei intestinale normale, disbacterioză, inflamaţia intestinului;
- disfuncţii hepatice.
- erupţii cutanate (inclusiv urticarie), dermatită (inclusiv dermatită în jurul anusului), dermatoze (inflamaţia pielii);
- febră;
- la copiii cu vârsta sub 1 an e posibilă dezvoltarea sindromului cenuşiu (sindromul Gray);
- la utilizarea sub formă de picături oftalmice sunt posibile reacţii alergice locale.

7. Condiții de păstrare

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.