Lisinopril Grindex 10 mg comprimate N14x2

1. Ce este Lisinopril Grindex 

Lisinopril Grindex este un medicament sub formă de comprimate, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace și al anumitor afecțiuni cardiovasculare. Fiecare comprimat conține 10 mg de lisinopril, sub formă de lisinopril dihidrat.

Lisinoprilul face parte din grupa medicamentelor numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cunoscuți și sub denumirea de inhibitori ECA. Acesta reduce formarea angiotensinei II, o substanță care determină contractarea vaselor de sânge și favorizează reținerea sodiului și a lichidelor în organism.

Prin reducerea acțiunii angiotensinei II, Lisinopril Grindex contribuie la dilatarea vaselor sanguine, scăderea treptată a tensiunii arteriale și reducerea efortului depus de inimă pentru pomparea sângelui.

Medicamentul nu este destinat scăderii imediate a unei tensiuni arteriale crescute brusc. Este utilizat ca tratament regulat, de obicei de lungă durată. Doza este stabilită de medic în funcție de indicație, valorile tensiunii arteriale, funcția renală, concentrația potasiului, vârsta pacientului și celelalte medicamente administrate.

După administrarea orală, lisinoprilul este absorbit din tractul digestiv. Alimentele nu influențează semnificativ absorbția, astfel încât medicamentul poate fi luat înainte sau după masă. Lisinoprilul nu este metabolizat în mod semnificativ și se elimină în principal prin rinichi, în formă nemodificată. La pacienții cu insuficiență renală, eliminarea sa este mai lentă și poate fi necesară reducerea dozei.

Comprimatele Lisinopril Grindex 10 mg sunt albe, rotunde, plate, cu margini teșite și cu o linie de divizare în patru segmente pe una dintre fețe. Cutia conține 28 de comprimate, repartizate în două blistere a câte 14 comprimate.

2. Pentru ce se utilizează Lisinopril Grindex

Lisinopril Grindex se utilizează pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Poate fi administrat singur sau împreună cu alte medicamente antihipertensive. Administrarea regulată contribuie la menținerea tensiunii în limitele stabilite de medic și la reducerea solicitării asupra inimii și vaselor sanguine.

Medicamentul se utilizează și în insuficiența cardiacă. Dilatarea vaselor face ca inima să pompeze sângele mai ușor și poate contribui la reducerea dificultăților de respirație, oboselii și toleranței scăzute la efort. În această situație, Lisinopril Grindex este de obicei o parte a tratamentului complex și nu înlocuiește diureticele, beta-blocantele sau celelalte medicamente recomandate de cardiolog.

Lisinoprilul poate fi administrat în perioada precoce după un infarct miocardic, la pacienții cu circulație stabilă. Tratamentul poate fi început în primele 24 de ore de la apariția simptomelor, exclusiv sub supraveghere medicală. În această perioadă este necesară monitorizarea tensiunii arteriale, funcției renale și stării generale.

Medicamentul poate fi utilizat și în cazul problemelor renale asociate diabetului zaharat la pacienții cu tensiune arterială crescută. Lisinoprilul poate reduce eliminarea proteinelor prin urină și poate încetini progresarea anumitor forme de nefropatie diabetică.

Normalizarea tensiunii în timpul tratamentului nu înseamnă că hipertensiunea s-a vindecat. Valorile controlate sunt, de obicei, rezultatul administrării regulate a medicamentului. Tratamentul nu trebuie oprit din proprie inițiativă.

3. Contraindicații

Lisinopril Grindex este contraindicat persoanelor alergice la lisinopril, la alți inhibitori ECA sau la oricare dintre componentele auxiliare ale comprimatelor.

Medicamentul nu trebuie utilizat dacă pacientul a prezentat anterior angioedem în timpul tratamentului cu un inhibitor ECA, precum enalapril, captopril, perindopril sau ramipril. Angioedemul se poate manifesta prin umflarea bruscă a feței, buzelor, limbii, gâtului, mâinilor sau picioarelor, însoțită uneori de dificultăți la înghițire sau respirație.

Lisinopril Grindex este contraindicat și în cazul angioedemului ereditar sau idiopatic, adică apărut fără o cauză cunoscută.

Medicamentul este contraindicat după luna a treia de sarcină și nu este recomandat nici în primele luni. Substanțele care influențează sistemul renină-angiotensină pot provoca afectarea gravă a dezvoltării fătului. Femeile care planifică o sarcină trebuie să discute din timp cu medicul pentru înlocuirea tratamentului.

Dacă sarcina este confirmată în timpul administrării, pacienta trebuie să contacteze imediat medicul. Continuarea tratamentului fără evaluare medicală nu este permisă.

Utilizarea concomitentă cu aliskiren este contraindicată persoanelor cu diabet zaharat sau cu funcția renală afectată. Asocierea poate crește riscul scăderii excesive a tensiunii, hiperkaliemiei și insuficienței renale.

Lisinopril Grindex nu trebuie administrat concomitent cu medicamente care conțin sacubitril. Între administrarea lisinoprilului și administrarea combinației sacubitril/valsartan trebuie respectat un interval de cel puțin 36 de ore, din cauza riscului crescut de angioedem.

Prudența este necesară în cazul stenozei aortice, îngustării valvei mitrale, cardiomiopatiei hipertrofice, îngustării arterelor renale, tensiunii arteriale scăzute, insuficienței cardiace severe sau bolilor vaselor sanguine asociate unor afecțiuni ale țesutului conjunctiv.

Riscul scăderii pronunțate a tensiunii este mai mare la pacienții care au avut vărsături sau diaree, sunt deshidratați, urmează un regim alimentar cu foarte puțină sare ori utilizează diuretice. În aceste situații, medicul poate recomanda corectarea deficitului de lichide și o doză inițială mai mică.

Lisinopril Grindex se administrează cu prudență persoanelor cu insuficiență renală sau hepatică, diabet zaharat, lupus eritematos sistemic, sclerodermie ori tulburări ale formării celulelor sanguine.

Medicamentul nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani și copiilor cu insuficiență renală severă. La copiii mai mari se poate utiliza numai pentru hipertensiune arterială și exclusiv la recomandarea medicului.

Lisinopril Grindex nu este recomandat în timpul alăptării, mai ales dacă sugarul este nou-născut sau prematur. Medicul poate alege un tratament cu un profil de siguranță mai bine stabilit pentru această perioadă.

4. Lisinopril Grindex cu alte medicamente

Alte medicamente pentru reducerea tensiunii pot intensifica efectul Lisinopril Grindex și pot determina hipotensiune arterială. În această categorie intră diureticele, beta-blocantele, nitrații, blocantele canalelor de calciu și alte medicamente antihipertensive.

Diureticele pot provoca o scădere deosebit de accentuată a tensiunii după prima doză de lisinopril. Riscul este mai mare la pacienții deshidratați sau cu deficit de sodiu. Medicul poate modifica temporar doza diureticului sau poate începe tratamentul cu o doză mai mică de lisinopril.

Diureticele care economisesc potasiul, precum spironolactona, eplerenona, amiloridul sau triamterenul, pot crește concentrația potasiului în sânge. Același efect îl pot avea suplimentele cu potasiu și înlocuitorii de sare care conțin potasiu. Asocierea necesită monitorizare prin analize.

Trimetoprimul, combinația trimetoprim-sulfametoxazol, ciclosporina, tacrolimusul și heparina pot contribui, de asemenea, la creșterea nivelului potasiului.

Sartanii, precum valsartan, telmisartan sau irbesartan, și aliskirenul acționează asupra aceluiași sistem de reglare a tensiunii. Asocierea cu lisinopril poate crește riscul hipotensiunii, hiperkaliemiei și afectării funcției renale. O asemenea combinație se utilizează numai în situații speciale și sub supraveghere.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul, diclofenacul și naproxenul, pot reduce efectul antihipertensiv al lisinoprilului. În același timp, asocierea poate afecta funcția renală și poate crește potasiul, mai ales la vârstnici, la pacienții deshidratați și la cei cu boli renale.

Acest risc este relevant și în cazul acidului acetilsalicilic administrat în doze antiinflamatoare mari. Dozele mici prescrise pentru prevenirea formării cheagurilor au o altă utilizare și se administrează conform schemei stabilite de medic.

Lisinoprilul poate încetini eliminarea litiului și poate crește concentrația acestuia în sânge. Dacă asocierea este necesară, nivelul litiului trebuie monitorizat.

Insulina și medicamentele antidiabetice orale pot avea un efect mai puternic asupra glicemiei atunci când sunt administrate împreună cu lisinopril. Riscul de hipoglicemie este mai mare în primele săptămâni de tratament și la pacienții cu insuficiență renală.

Antidepresivele, antipsihoticele și unele medicamente utilizate pentru anestezie pot intensifica scăderea tensiunii. Înaintea unei operații sau intervenții stomatologice, medicul sau dentistul trebuie informat despre administrarea Lisinopril Grindex.

Imunosupresoarele, medicamentele citostatice, alopurinolul și procainamida pot crește riscul modificărilor celulelor sanguine. În cazul utilizării prelungite pot fi necesare analize periodice.

Medicamentele injectabile care conțin aur pot provoca, în asociere cu inhibitori ECA, înroșirea feței, greață, vărsături și scăderea pronunțată a tensiunii.

Unele medicamente pentru răceală, nas înfundat sau sinuzită pot crește tensiunea arterială și pot reduce eficacitatea tratamentului. Compoziția acestora trebuie verificată înainte de utilizare.

Inhibitorii mTOR, precum sirolimus, everolimus și temsirolimus, precum și anumite medicamente antidiabetice din grupa gliptinelor pot crește riscul apariției angioedemului.

5. Doze și mod de administrare

Lisinopril Grindex se administrează pe cale orală, o dată pe zi. Comprimatul se înghite cu apă. Este recomandat ca medicamentul să fie luat aproximativ la aceeași oră în fiecare zi. Poate fi administrat înainte sau după masă.

Doza este stabilită individual de medic. După începerea tratamentului și după creșterea dozei pot fi necesare monitorizarea tensiunii și analize pentru evaluarea funcției renale, sodiului și potasiului.

În hipertensiunea arterială, doza inițială obișnuită este de 10 mg o dată pe zi, adică un comprimat Lisinopril Grindex 10 mg. Doza uzuală pentru tratamentul de lungă durată este de 20 mg o dată pe zi.

Efectul complet asupra tensiunii poate necesita două–patru săptămâni. Doza nu trebuie mărită din proprie inițiativă dacă tensiunea nu scade suficient după primele zile.

La pacienții cu hipertensiune severă, insuficiență cardiacă, deshidratare, deficit de sodiu sau cu risc crescut de scădere bruscă a tensiunii, tratamentul poate începe cu 2,5–5 mg o dată pe zi, sub supraveghere medicală.

Dacă pacientul utilizează un diuretic care nu poate fi întrerupt temporar, doza inițială de lisinopril este în general de 5 mg o dată pe zi. Ulterior, doza se ajustează în funcție de răspuns.

În insuficiența cardiacă, doza inițială recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi. Doza se crește treptat, în funcție de tolerabilitate și efect. Doza de lungă durată poate fi cuprinsă între 5 și 35 mg o dată pe zi.

După un infarct miocardic, la un pacient cu circulație stabilă, prima doză este de 5 mg în primele 24 de ore. Se administrează încă 5 mg după 24 de ore, 10 mg după 48 de ore, apoi câte 10 mg o dată pe zi. Tratamentul se continuă timp de cel puțin șase săptămâni.

Dacă în primele zile după infarct tensiunea sistolică este cuprinsă între 100 și 120 mmHg, poate fi utilizată o doză inițială de 2,5 mg. Dacă tensiunea sistolică rămâne sub 90 mmHg mai mult de o oră, tratamentul trebuie oprit de către medic.

În nefropatia diabetică la pacienții cu diabet zaharat de tip II și hipertensiune, doza obișnuită este de 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, medicul poate crește doza la 20 mg o dată pe zi.

La pacienții cu funcția renală afectată, doza depinde de clearance-ul creatininei. Pentru valori cuprinse între 31 și 80 ml/min, doza inițială este de obicei 5–10 mg pe zi. Pentru valori între 10 și 30 ml/min, doza inițială este de 2,5–5 mg. La un clearance sub 10 ml/min, inclusiv la pacienții care efectuează hemodializă, doza inițială este de obicei 2,5 mg o dată pe zi.

La copiii și adolescenții cu vârsta între 6 și 16 ani, medicamentul se utilizează numai pentru hipertensiune. Pentru copiii cu greutatea între 20 și 50 kg, doza inițială este de 2,5 mg o dată pe zi. Pentru cei cu greutatea peste 50 kg, doza inițială este de 5 mg o dată pe zi. Ajustarea ulterioară este realizată de medic.

Dacă administrarea a fost omisă, doza poate fi luată când pacientul își amintește. Dacă se apropie ora următorului comprimat, doza omisă nu se mai administrează. Nu trebuie luată o doză dublă.

După prima doză sau după creșterea dozei pot apărea amețeli și slăbiciune. Pacientul trebuie să se așeze sau să se întindă. Dacă simptomele sunt severe, persistente ori sunt însoțite de pierderea stării de conștiență, este necesară asistență medicală.

6. Reacții adverse posibile

Reacțiile adverse frecvente includ tusea uscată persistentă, durerile de cap, amețelile, diareea, greața, vărsăturile și modificările analizelor care indică funcția renală.

Tusea asociată inhibitorilor ECA este de obicei uscată, fără spută, și poate persista în timpul administrării. Dacă devine supărătoare, medicul poate înlocui tratamentul.

Poate apărea scăderea excesivă a tensiunii, în special după prima doză, la pacienții deshidratați, la cei care utilizează diuretice sau la persoanele cu insuficiență cardiacă. Aceasta se poate manifesta prin slăbiciune, amețeli, întunecarea vederii sau senzație de leșin.

Mai puțin frecvent pot apărea modificări ale dispoziției, somnolență, insomnie, vertij, schimbarea gustului, amorțeală sau furnicături la nivelul extremităților.

Din partea sistemului digestiv pot apărea greață, dureri abdominale, indigestie, uscăciunea gurii și modificarea apetitului. Rareori se pot dezvolta inflamația pancreasului sau a intestinului.

Pot apărea erupții cutanate, mâncărime, urticarie, transpirație crescută, căderea părului și agravarea psoriazisului. Foarte rar sunt posibile reacții severe ale pielii, cu roșeață extinsă, vezicule și descuamare.

Angioedemul este o reacție rară, dar gravă. Dacă apar umflarea bruscă a feței, buzelor, limbii sau gâtului, dificultăți la înghițire ori respirație, administrarea trebuie oprită și este necesară asistență medicală imediată.

Lisinoprilul poate crește nivelul potasiului. Hiperkaliemia pronunțată poate provoca slăbiciune musculară sau tulburări ale ritmului cardiac, însă uneori este identificată numai prin analize.

Pot apărea creșterea creatininei și ureei, reducerea cantității de urină și deteriorarea funcției renale. Riscul este mai mare la persoanele cu stenoză a arterelor renale, deshidratare sau tratament concomitent cu antiinflamatoare.

Rareori se pot modifica celulele sanguine, cu reducerea leucocitelor, neutrofilelor, trombocitelor sau eritrocitelor. Semnele posibile includ paloare, oboseală accentuată, febră, dureri în gât, infecții repetate, apariția vânătăilor sau sângerări neobișnuite.

Foarte rar pot apărea inflamația ficatului, insuficiență hepatică sau icter. Îngălbenirea pielii ori a ochilor, urina închisă la culoare sau durerea abdominală puternică necesită oprirea tratamentului și evaluare medicală.

Din partea sistemului cardiovascular pot apărea palpitații, accelerarea pulsului și scăderea tensiunii la ridicarea în picioare. La pacienții cu boli cardiovasculare severe, hipotensiunea pronunțată poate provoca complicații grave.

La pacienții cu diabet poate apărea hipoglicemie, în special în asociere cu insulină sau medicamente antidiabetice. Manifestările posibile includ foame, slăbiciune, transpirații și palpitații.

7. Condiții de păstrare

Lisinopril Grindex trebuie păstrat în ambalajul original, la o temperatură care nu depășește 25°C.

Medicamentul trebuie protejat de umezeală, căldură excesivă și lumina directă a soarelui. Comprimatul trebuie scos din blister numai înainte de administrare.

Produsul trebuie păstrat într-un loc inaccesibil și invizibil copiilor. Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

Cutia conține 28 de comprimate, repartizate în două blistere a câte 14 comprimate.